Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Productia mondiala de cereale furajere

Productia globala de cereale furajere cuprinde: porumbul, orzul, sorgul, ovazul, meiul si alte cateva culturi mai putin semnificative. In anul de piata 2010/11, productia totala de cereale furajere este evaluata la 1.088,8 milioane tone, mai mica fata de anul trecut cu 17 milioane tone.
In SUA, productia este mai mica cu 19 mil. tone, comparativ cu anul trecut, indeosebi din cauza productiei mai mici decat se spera la porumb (-12 mil. tone fata de anul trecut).
In Uniunea Europeana, unde orzul detine aproximativ 40% din productia de cereale furajere, suprafata si productivitatea mai mici au redus productia cu 15%, ajungand la cel mai mic nivel din ultimii 10 ani. Stocurile din multe tari sunt pastrate pentru rezerva strategica, astfel China fiind un exemplu tipic in aceasta privinta. Deci, oferta de cereale furajere pe piata mondiala se asteapta sa scada considerabil. Stocurile din SUA si UE sunt prognozate sa scada cu aproape 50% (35 mil. tone).
Stocurile de porumb din SUA vor scadea cu 20 mil. tone, pana la cel mai mic nivel din ultimii 14 ani. Similar, in UE, stocurile de orz sunt prognozate sa scada cu 70%.
Aceste reduceri, combinate, prezinta o imagine mult mai comprimata a ofertei decat cu cateva luni in urma.
Totusi, productiile din emisfera sudica, aflata in prezent in plina campanie de insamantari de primavara, pot influenta si ameliora intr-o oarecare masura oferta mai mica din emisfera nordica.

Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."