Profitul agricol nr 27
12 iulie 2017
Salvati plantele modificate genetic!

dr. ing. Daniel BOTANOIU

Pe 13 iulie 2010, Comisia Europeana a propus oficial statelor membre libertatea de a cultiva pe teritoriul lor produse modificate genetic. Fiecare tara ar urma sa-si asume acest drept, fara sa trebuiasca sa aduca dovezi stiintifice legate de riscurile pe care ele le-ar avea cultivarea acestor plante.

Obiectivul legislatiei este aparent acela de a creste responsabilitatea individuala a statelor membre privind propria lor politica referitoare la culturile modificate genetic si, prin urmare, pentru a accelera acordarea autorizatiilor, aflate in asteptare, ca urmare a lipsei de majoritate calificata.

Totusi, cred ca rezultatul va fi contrar celui dorit, permitand crearea unor zone arbitrare, fara culturi modificate genetic, fapt ce va cauza daune uriase economiei UE. Va fi legalizata actuala practica ilegala prin care unele state membre, in mod individual, declarau pe teritoriile lor zone fara culturi modificate genetic.
Cand amendamentul va intra in vigoare, unele dintre statele membre vor avea libertatea de a interzice sau restrictiona cultivarea produselor modificate genetic, pe teritoriul lor, chiar si acele culturi care au fost autorizate pentru a fi cultivate sub Directiva 2001/ 18/EC, fara a fi nevoite sa dea explicatii.

UE este inca un importator principal de materii prime agricole, iar 55% din importuri vin din zece tari, din care trei: Brazilia, Statele Unite si Argentina, se intampla sa fie cele mai importante din lume in ceea ce priveste adoptarea tehnologiei culturilor modificate genetic. Statele Unite au cultivat, in 2009, 64 milioane de hectare cu plante modificate genetic, iar Argentina si Brazilia, la un loc, peste 21 milioane de hectare.
In mod paradoxal, statele membre care au interzis cu vehementa culturile de plante modificate genetic nu vorbesc deloc despre interzicerea importurilor sau a comertului cu produse modificate genetic, ceea ce inseamna ca piata europeana va fi invadata de produse modificate genetic importate, pe care cu usurinta am putea sa le cultivam in UE.

Punerea in aplicare a recomandarilor din 13 iulie 2010 inseamna ca masurile de coexistenta, pentru produsele modificate genetic inregistrate, vor fi amanate de catre autoritatile nationale competente, ceea ce face fiecare stat membru sa fie responsabil in crearea unui cadru legislativ, pentru fiecare cultura in parte.
Efectul practic al acestor recomandari este acela ca statele membre pot impune reguli de coexistenta excesive si arbitrare care vor suprima agricultura cu produse modificate genetic pe mari suprafete din Europa.

Austria, Belgia, Bulgaria, Republica Ceha, Danemarca, Germania, Ungaria, Letonia, Luxemburg, Portugalia si Slovacia au inceput deja adoptarea regulamentului referitor la cultivarea plantelor modificate genetic, in timp ce alte state se afla abia la inceputul procesului de reglementare a legislatiei.

Uniunea Europeana a declarat ca politica privind coexistenta este realizata pentru a dezvolta masuri care sa evite prezenta accidentala a materialului modificat genetic in culturile conventionale si organice, prin cooperarea transfrontaliera, transparenta si implicarea partilor interesate.

Cerintele de coexistenta sunt confuze si greu de pus in practica. Nu exista o cooperare intre statele membre, deoarece acestea actioneaza independent. Agricultorii care aleg culturile modificate genetic sunt marginalizati, iar regulile sunt departe de a fi echitabile. Mai mult decat atat, responsabilizarea agricultorilor care cultiva plante modificate genetic este o masura absurda si lipsita de logica.
SUA, Brazilia, Argentina si alte tari care cultiva intens astfel de plante, recunosc ca biotehnologia poate fi folosita pentru limitarea amprentei puse de agricultura conventionala asupra mediului (prin reducerea cantitatii de pesticide) si, de asemenea, reducerea cantitatii de combustibil prin limitarea numarului de treceri asupra culturilor.

Daca UE continua sa impiedice dezvoltarea culturilor modificate genetic, agricultorii vor fi nevoiti, pe de o parte, sa foloseasca metode agricole scumpe si daunatoare pentru mediu, iar pe de alta parte, sa cheltuiasca mari sume de bani pe inputuri, in timp ce aceleasi produse vor fi importate din SUA si tarile din America de Sud, inclinand si mai mult balanta comerciala intr-o directie gresita din punct de vedere comunitar.

Spre deosebire de Europa, in America si Canada peste 70% din cantitatea de mancare procesata contine produse modificate genetic; la fel si in Africa si, intr-o proportie mica in China, si toate acestea fara sa fi fost raportat vreun caz de imbolnavire pe o perioada de 10 ani.

Esecul UE de a sprijini adoptarea legislatiei cu privire la produsele modificate genetic face parte din nereusita punerii in practica a prevederilor “Agendei de la Lisabona” care, in anul 2000, incerca sa transforme Europa intr-o economie competitiva, bazata pe inalte cunostinte, sustinand vitalitatea economica si mediul.

Culturile modificate genetic reprezinta o inovatie sustinuta de multe organizatii de cercetare din UE, dovedindu-si succesul deja in unele tari, in materie de crestere economica, sustinerea mediului si competitivitate. Cu toate acestea, toate obstacolele posibile si imposibile au fost ridicate in UE pentru a opri aceasta forma de agricultura profitabila, ceea ce duce la stagnare economica, la dispute comerciale, la distrugerea continua a mediului si a activitatilor agricole europene.
Un alt impact al politicii UE referitoare la produsele modificate genetic a fost acela de a descuraja cercetarile in agro-biotehnologii si a determina cercetatorii sa emigreze, acestia fiind constienti ca cel mai bun lucru care se poate intampla este ca plantele rezultate sa fie cultivate in sere.

In continuare, politica UE cu privire la culturile modificate genetic este duplicitara, deoarece cu o mana CE ofera fonduri pentru biotehnologii inovatoare si cercetare, apreciind aparent participarea intreprinderilor mici si mijlocii, iar cu cealalta mana “inchide usa” in fata acelorasi intreprinderi, oferindu-le slabe sperante de performante comerciale.
Multe corporatii mari, care au avut proiecte mari de cercetare in domeniul plantelor modificate genetic, au emigrat catre SUA sau alte tari pentru a-si continua munca, iar promisiunile statelor membre au fost oprite din lipsa de fonduri. Nicio companie importanta nu va investi in acest tip de agricultura daca nu va reusi sa-si recupereze costurile cu cercetarea si dezvoltarea prin furnizarea de produse catre agricultori. Atitudinea celor care se ocupa de reglementarea legislatiei in acest domeniu se imparte intre o evaluare rationala a stiintei si afacerilor si politica expeditiva si panicoasa a activistilor.

Noile recomandari ale Consiliului European, legate de aprobarea culturilor modificate genetic, au tendinta sa combine sistemul de autorizare stiintifica, oferind libertatea statelor membre de a decide propria politica de cultivare. Cred ca aceste concepte sunt ireconciliabile, deoarece libertatea s tatelor membre de a interzice culturile modificate este oferita neconditionat, permitandu-se luarea deciziei pe baza unor criterii irationale.

Noile recomandari, puse pe seama coexistentei, admit ca tarile membre pot adopta masuri pentru a evita prezenta neintentionata a materialului modificat genetic, in alte produse, prezenta aflata sub pragul admis de 0,9%, iar aceste masuri pot include restrictionarea sau interzicerea agriculturii cu tehnologie modificata genetic, in interiorul granitelor lor. Astfel de masuri ar trebui corelate cu obiective dar, in mod evident, nu sunt, date fiind distantele excesive de izolare care sunt impuse, fara nicio documentare stiintifica privind necesitatea acestor distante.

Recomandarile se aplica la culturile modificate, dar nu si la produsele modificate genetic, desi reprezinta acelasi lucru, aceasta fiind clar o pozitie ilogic de adoptat. Orice masuri de siguranta ar trebui aplicate atat produselor importate, cat si celor cultivate, in mod egal.

Consiliul European declara ca: “asigurarea unei evaluari a sigurantei in conformitate cu cele mai inalte standarde stiintifice si a unei baze stiintifice puternice, precum si consolidarea functiei de monitorizare au fost si raman o prioritate pentru Comisie, in ceea ce priveste cultivarea produselor modificate genetic”, declarand in acelasi timp ca nu sunt necesare norme suplimentare pentru statele membre care vor sa limiteze sau sa interzica produsele modificate genetic. Legislatia propusa nu face nimic pentru a inlesni obtinerea autorizatiilor pentru culturile modificate genetic, dar ofera activistilor material pentru popaganda anticulturi modificate genetic, ceea ce va produce, fara indoiala, confuzie in randul consumatorilor.
Propunerea Comisiei contrazice, de asemenea, unul dintre scopurile tinta ale UE, acela de a crea o economie de piata libera, deoarece impune o discriminare arbitrara in ceea ce priveste alegerea culturilor modificate genetic, iar dreptul de a alege al agricultorilor este incalcat cu buna stiinta.

Succes si prosperitate UE, succes si prosperitate Romania!


Citeste si: