Pietele mondiale de marfuri agroalimentare de baza se caracterizeaza prin cresterea puternica a pretului la porumb, grau si soia, ceea ce aduce din nou in discutie amintirea crizei alimentare din 2007/08. Cu toate acestea, o interventie rapida si coordonata la nivel international poate impiedica repetarea situatiei. Dar, ar trebui sa se actioneze rapid pentru ca socurile de pret sa nu afecteze vietile a milioane de oameni in perioada urmatoare.
Trebuie actionat in doua directii paralele: una, imediata, care poate afecta importurile de produse agroalimentare si populatia din acele tari care sufera de foame; cealalta, pe termen lung, va avea in vedere modul in care hrana este produsa, consumul si schimburile comerciale in epoca cresterii demografice, intensificarea cererii si schimbarile climatice.
Efectele crizei nu s-au facut simtite de aceeasi maniera pentru toti. Ele au fost mai vizibile in statele dependente de importuri, tarile care introduc cantitati masive de alimente.
Trebuie sa invatam sa ajutam agricultorii mici, lipsiti de resurse, victimele insecuritatii alimentare. Trebuie sa invatam ca este nevoie de investitii pe termen lung in agricultura, in special pentru micii agricultori odata cu adoptarea filierelor de securitate pentru consumatori si producatorii saraci. Astfel se evita intrarea in "zona foamei" a numerosi cetateni si saracirea tot mai accentuata a agricultorilor, ceea ce risca sa conduca la abandonarea activitatilor lor.
In numeroase tari exista sisteme de protectie sociala cum ar fi asistenta micilor producatori, ori sustinerea consumului de mere in scoli, masuri care au drept scop sprijinirea categoriilor sociale cele mai afectate de crize. Mecanismele de acest tip trebuie dezvoltate si in tarile sarace. Sunt filiere de securitate abordabile, previzibile si transparente, indispensabile in fata crizelor si socurilor produse de preturi.
Micii producatori trebuie sa fie sustinuti pentru a putea sa creasca productivitatea exploatatiilor lor.
Trebuie create locuri de munca si trebuie asigurat un venit decent pentru a permite indivizilor sa cumpere hrana necesara si astfel sa iasa din zona saraciei. Tarile lumii ar trebui sa se abtina de la a face achizitii de produse agricole dictate de panica. Ar trebui sa nu fie restrictionate exporturile.
Totodata, ar trebui sa fie ajutate pe o perioada bine definita acele categorii de consumatori dintr-o tara sau alta pentru care resursele sunt insuficiente si care fac ca viata sa fie dura si pentru celelalte categorii.
Inainte de toate, trebuie sa intelegem ca pretul ridicat al alimentelor este un simptom si nu o "boala". Este motivul pentru care comunitatea internationala trebuie sa adopte masuri de preventie care sa impiedice cresterile excesive de pret.
In ultimii cinci ani comunitatea internationala a cunoscut trei episoade de inflamare a pretului alimentelor ca urmare, printre altele, a modificarilor conditiilor climatice.
Seceta din anumite regiuni deterioreaza productia de grau la fiecare doi ani, incepand cu 2007. Pe de alta parte, inundatiile creaza si ele pagube.
Producerea de surse alternative de energie, precum si interventia fondurilor financiare speculative pe pietele agroalimentare au jucat un rol determinant in cresterea volatilitatii preturilor. Daca nu vom lua masurile adecvate pentru a ne proteja productia agricola de aceste socuri, pericolele vor exista in continuare. Pe termen scurt, vor suferi cei cu venituri reduse, iar pe termen lung - intreaga comunitate.
Productia de cereale la nivel mondial trebuie sa satisfaca cererea in crestere daca tinem cont ca, in fiecare an, discutam de 80 de milioane de "guri de hranit" in plus la nivel mondial.
Masura cea mai buna de adoptat este promovarea productiei durabile in tarile importatoare de hrana, care detin frecvent un potential mare de crestere a productiei. Acest lucru va permite aprovizionarea pietelor locale odata cu crearea locurilor de munca, in zonele rurale unde traiesc 70% din saracii lumii.
Tratarea cu seriozitate a resurselor naturale - apa, sol - reprezinta provocarea la care trebuie sa raspunda societatea moderna.
dr. ing. Daniel BOTANOIU
