Lumea s-a debarasat de sectorul agricol. In tarile dezvoltate se produc suficient de multe alimente, iar aceste tari sunt cele care isi disputa pietele externe. In tarile in curs de dezvoltare se produce insuficient iar amenintarea foametei este prezenta la tot pasul. Productia mica din aceste state nu le permite sa-si hraneasca propriile populatii, insa aceste tari reclama capacitatea de a exporta marfurile lor agricole in tarile bogate. Liberalizarea comertului cu materii prime agricole si administrarea productiilor prin intermediul pietei comune, ca orice activitate economica, reprezinta solutia actuala.
Mult timp, agricultura a continuat sa fie deconectata de la piata, in majoritatea statelor lumii, ceea ce a facut ca cererea sa se intoarca la "legea naturala" nepermitand aparitia de noi probleme. Trebuie sa existe garantia ca, in final, consumatorul va plati un pret corect in urma politicilor si strategiilor corect aplicate.
Ce s-a urmarit? Scoaterea agriculturii din "piata" s-a facut din rautate. De asta au profitat diferite categorii sociale. Proprietarii de pamant sunt printre primii. Apoi, reprezentantii industriei chimice; si birocratia, care prospera in fiecare zi din ceea ce inseamna reglementarile si complicatiile administrative. Neoliberalismul din tarile anglo-saxone, tari cu prosperitate reala, nu are nimic in comun cu "salbaticia" de pe piata. In aceste state, piata este extrem de controlata; exista o anumita precautie luata in cazul initiativelor individuale.
In anii '30, sectorul agricol a jucat un rol important in economia Uniunii Sovietice prin infiintarea kolhozurilor, entitati care asigurau cea mai mare parte a ofertei de produse. Cam acelasi lucru a fost valabil si in SUA, unde aproape toate preturile erau controlate de guvern. Ca atare, in acele tari oferta era tinuta in "mana". Dupa cca 60 de ani, politicile agricole americane au fost "copiate" si puse in practica de tarile aflate in curs de dezvoltare. Dar si de tarile dezvoltate. Problema principala este aceea de a afla daca prosperitatea actuala a sectorului agroalimentar din tarile bogate are la baza politici agricole moderne.
Este interesant de raspuns la urmatoarele intrebari existente pe piata: Care este motivul pentru care trebuie sa se realizeze, in prezent, liberalizarea agriculturii? Cand pot fi asteptate schimbari de politica agricola la nivel mondial?
Exista argumente legate de birocratia din ce in ce mai mare, de costurile mari legate de pastrarea stocurilor etc. Trebuie analizat, in egala masura, de ce pentru majoritatea economistilor liberalizarea sectorului agricol este un "lucru bun". Din analiza datelor existente rezulta ca, pe de o parte consumul de alimente este usor independent de nivelul pretului produselor de baza; pe de alta parte, productia depinde foarte mult de pretul produselor, in special, de volatilitatea lui.
Este important sa punem intrebari legate de optiunile existente in acest moment. Nu exista remedii de inspiratie liberala pentru "imperfectiunile pietei" puse in evidenta prin intermediul politicilor economice propuse de "scoala" Organizatiei Mondiale a Comertului. Asigurarea productiilor si "pietele la termen" nu permit stergerea inconvenientelor legate de liberalizarea pietelor produselor agricole. Mai ales daca dorim sa garantam veniturile agricultorilor.
Cresterea progresiva a impozitelor pe veniturile agricole nu este o masura de natura sa restabileasca un minim de echitate in sistem. De unde vine aceasta insatisfactie generala legata de politicile agricole?
Pentru a intelege mai bine problema, trebuie sa ne intoarcem la teoria legata de productie pentru a demonstra ca nu exista in agricultura limite rezonabile de productie, cu preturi garantate, fara o restrictionare a cantitatii de produse.
Raportul intre "cotele de productie" (in general prost vazute de politicile liberale) si "pietele la termen" (bine vazute de acestea) ca remediu universal valabil pentru insuficientele de pe piete, poate fi mult mai mic decat pare in aparenta. Nu cred in liberalizarea fara discernamant a pietei produselor agricole, avand in vedere provocarile la care trebuie sa raspunda agricultorii: schimbarile climatice, volatilitatea preturilor, atacul bolilor si daunatorilor, protejarea mediului etc.
Politicile actuale existente in lumea agricola sunt departe de a aduce armonie in repartizarea produselor si garantarea veniturilor. Seceta sau inundatiile aduc fluctuatii de pret la care se adauga interventia fondurilor speculative pe pietele produselor agricole de baza. Iata cateva probleme la care politicile agricole trebuie sa raspunda.
dr. ing. Daniel BOTANOIU
