Iulian Micu duce telemea de capra la domiciliul clientului
Bucurestean, fost lucrator la telefoane pana in 1990, Iulian Micu, acum in varsta de 58 de ani, si-a incercat spiritul intreprinzator inca din primavara lui 1990. A patronat, singur sau cu diversi asociati, mai multe afaceri. A avut o croitorie, o tipografie, un atelier de tamplarie PVC. Cu banii adunati, a pus bazele unei afaceri agricole.
Struti nu, poate oi si capre
Micu si-a dorit la inceput o ferma de struti. S-a lamurit repede ca romanii nu mananca decat intamplator asa ceva, iar exportul e riscant.
Un bun prieten, care cumparase IAS Toporu din judetul Giurgiu, si lucra circa 2.000 de ha langa Draganesti-Vlasca, i-a propus sa ia unul din cele 9 grajduri pe care, oricum, nu le folosea. Ideea i s-a parut buna. Impreuna cu un alt prieten, a cumparat oi si capre pe care le-a instalat in vechiul IAS, la 60 de kilometri de Capitala, in localitatea Satu Nou - Rasuceni. Pe atunci nici nu-i trecea prin minte la ce greutati se inhama, isi aminteste Iulian Micu.
Zeci de capre batrane sau bolnave
Bucuresteanul devenit fermier a cumparat primele capre de la localnici. Nu stiam nimic despre capre, drept pentru care am cumparat zeci de animale batrane sau bolnave". Cu haz de necaz, omul povesteste cum s-a suparat pe unul dintre vanzatori ca i-a dat capre fara dinti! "Habar nu aveam ca in partea de sus caprele nu au dinti".
Cu timpul, a achizitionat si capre tinere, sanatoase. Sase luni mai tarziu, asociatul sau s-a retras din afacere si Iulian Micu s-a vazut nevoit sa vanda oile si sa se rezume la cele 300 de capre, efectiv ce i se parea, oricum, prea mare.
Greul a inceput cu adevarat cand a incercat sa vanda laptele de capra. Legislatia de atunci nu ii permitea sa comercializeze direct laptele catre populatie. Trebuia livrat exclusiv procesatorilor.
1,4 lei era cel mai bun pret pe care l-am primit de la procesatori
Pana prin 2008, fabricile din zona ofereau cel mult 0,8 lei pe litru. Prea putin pentru a fi rentabil. "Am gasit un patron de fabrica la Videle, cu care m-am inteles omeneste. Mi-a oferit 1,4 lei pe litru. A fost cel mai bun pret obtinut pana in vara lui 2009".
Afacerea a pornit cu entuziasm. Laptele era ambalat in pungi sub marca "Big Family" si distribuit printr-o cunoscuta retea de magazine. Desi pretul era sub jumatate fata de laptele importat, vanzarile mergeau prost. Atat de prost, incat procesatorul din Videle a inceput sa-i comande lui Micu cantitati din ce in ce mai mici de lapte.
"Pe langa faptul ca pretul era mic, aveam probleme si cu oamenii. In aceasta zona, nimeni nu vrea sa munceasca, spune Iulian Micu. Oamenii erau mai obisnuiti sa fure, ca de la IAS. Evident, cu un particular nu le-a mers. Cei mai multi, imediat ce apucam sa le dau prima leafa, dispareau. Asa ca, am fost obligat sa cumpar o instalatie de muls cu 16 posturi. A fost un lucru foarte bun. Utilajul e din Danemarca, marca Stranco, si l-am achizitionat de la firma Agriprom din Bucuresti. Aparatul de muls si tancul de racire au costat 23.000 de euro. Acum am un angajat pe care il gazduiesc in ferma impreuna cu familia lui. In rest, folosesc numai sezonieri".
Anul de criza pentru crescatorul de capre a fost 2008. "Cand am vazut ca lucrez in pierdere totala, ca nu am oameni si nici nu se intrevede vreo solutie, am hotarat sa vand. N-am avut insa cui. Singurii interesati au fost doi romani care aveau afaceri in Italia. Mi-au dat chiar si un avans, 20.000 de lei noi. Apoi m-au sunat ca se lasa pagubasi de agricultura in Romania si ca pot pastra banii... Pana la urma, am vandut vreo treizeci de capre, pe care le-am dat mult sub pret. Uite asa, am ramas cu animalele pe cap".
In august 2009, ferma "La Caprina" incepe sa devina o afacere
2009 a adus o schimbare uriasa pentru Iulian Micu. Legislatia s-a modificat in favoarea fermierilor. Acestia au primit dreptul de a-si comercializa produsele direct catre populatie.
Bine, bine, dar cui sa vinzi? Impreuna cu fiul sau, Stefan, acum in varsta de 25 de ani, student la informatica, bucuresteanul devenit fermier si-a cumparat cele necesare pentru prelucrarea laptelui in cas si telemea. Dupa aceea, a construit un site pe Internet, denumit www.laptesibranzadecapra.ro.
Micu a mai achizitionat si doua autofrigorifice de mici dimensiuni si a pornit campania corp la corp pentru castigarea clientilor. A impartit pliante, din usa-n usa, in Bucuresti. A dat telefoane la prieteni, a dat anunturi la mica publicitate. In mai putin de o luna, "La Caprina" stransese in baza de date 100 de potentiali consumatori.
Solutia salvatoare a fost vanzarea laptelui si a branzeturilor direct la domiciliul cumparatorilor
Produsele le livreaza la domiciliul clientilor chiar ei, fermierii, tatal si fiul.
Un an mai tarziu, lista lui Micu ajunsese la 1.000 de bucuresteni. Comanda minima a fost stabilita la 2,5 litri de lapte integral si 1 kilogram de branza.
"De abia din august 2009 pot sa spun ca am inceput sa vindem cu oarece profit produsele noastre de ferma, ne declara optimist Iulian Micu. Faptul ca livram la domiciliu s-a dovedit a fi un avantaj exceptional. Acum am curaj sa intocmesc un proiect ca sa accesez bani europeni, sa pun la punct o sectie de procesare in toata puterea cuvantului. In acest moment, am 300 de capre in lactatie, si 100 de tineret si doresc sa ma extind. Deja am cumparat 10 tapi Saanen, pentru ameliorarea rasei. Ii voi imperechea cu caprele noastre, Alba de Banat si Carpatina. Suntem foarte increzatori, ba chiar glumim, eu si fiul meu, cum ca vom construi un imperiu al caprei, pentru nepotul Razvan care are numai un an si sase luni".
CATALIN DUMITRESCU
