Mai bine-n satul tau, fruntas, decat codas prin strainatate - si-au zis Oana si Iulian Bedrule, doi tineri care au optat sa ramana in Pojorata. Aici au o ferma de vaci de lapte si au ridicat o pensiune turistica. Adevarat turism rural.

Oana face mancare pentru turisti si roboteste toata ziua prin pensiune. Iulian face munca mai grea de la ferma, unde ingrijeste 33 de vaci. O mica afacere de familie.
Iulian s-a nascut in Sadova. A facut studii economice la Bacau. Nu a profesat. "Fiind tarani, noi am facut o facultate in ideea unei munci mai usoare. Dar locuri de munca nu am gasit", povesteste Iulian. Au lucrat amandoi la Dorna Lactate 5 ani, apoi au decis sa se intoarca la gospodaria care "ne-ar aduce un venit suficient pentru un trai decent". Iulian a invatat de la parinti sa creasca animale. Mama il mai ajuta si acum cand trebuie sa plece de langa vaci.
Ferma si agroturismul au inceput odata, in anul 2004. A construit un grajd de 28 de capete. A adus din Austria 20 de juninci gestante din rasa Bruna. In paralel, a inceput si constructia unei mici pensiuni, pe malul Izvorului Giumalau. Acolo mai e o pensiune, a socrului, construita mai demult, in 1994.
In 2009, a marit efectivul de vaci. A adus alte juninci brune din Austria. A cumparat si vaci Holstein, din Constanta, desi multi cred ca nu se adapteaza la munte. Bruna are un procent ridicat de grasime: 4,2-4,3%. Iulian Bedrule combina cu laptele de vaca Holstein mai putin gras si sporeste astfel profitul. In 2013, a cumparat un alt lot de 12 juninci Simmenthal din Austria, cu 1.800 de euro bucata. Vrea sa le incruciseze cu rase de carne pentru diversificarea productiei. Cu o furajare optima, Simmenthal are si o productie buna de lapte. A cumparat si doi taurasi pe care vrea sa-i autorizeze pentru prasila. Apoi a mai construit un grajd. Tot pe schelet de lemn si cu scandura de brad.
Vitelele le pastreaza. Capacitatea grajdului este de 70 de vaci cu lapte. Vrea sa ajunga la 90 pentru ca tot timpul sa aiba pentru inlocuire 10-15 capete. Unele mai cad si tinere, au probleme de reproductie, isi rup cate un picior prin munti.
Taurasii ii vinde la 100 de kilograme, cand au doua luni. Crede ca e rentabil. "Vand lapte si castig din lapte."

Viata munteanului nu este ca o excursie
Fanul e baza hranei pentru vaci. Il produce singur. Cumpara concentrate de la FNC Bacau. Suplimenteaza in anii secetosi cu siloz de porumb si lucerna din judetul Suceava.
Subventia pe pasunea de munte ajunge cu pachetul I si II la 390 de euro pe hectar. "Noi suntem tarani, nu fermieri. Subventia pe teren este o gura de oxigen. Conform legii, trebuie sa intorci banii in teren, sa ingrijesti pasunea, sa tai maracinii, musuroaiele. Putem suprainsamanta numai cu anumite soiuri. Cosim cu oameni, fiindca trebuie sa folosim practici traditionale."
Statistica arata ca tot mai multi nu au de lucru, dar nu vin la coasa. "O mare problema au devenit mistretii. Ei rama peste tot si nu ai ce le face. Daca nu nivelezi ramaturile lor, vine APIA si constata ca pasunea nu este eligibila! Te si penalizeaza. Luam strohul (samanta de fan, scuturata in podul grajdului) in saci si semanam pe ramaturile porcilor."
Vine la 5 in ferma si pleaca la ora 22. Cand incep fatarile, sta si noaptea. Mulge la bidon. In doua ore termina lucrul si vine cisterna. Pana la 20.000 de litri pe luna, se plateste cu 1,30 lei pe litru. Pana la 10.000 de litri, se da 1,25 lei. Este cel mai bun pret din regiune, dar graul nu a coborat aici sub 1,2 lei pe kilogram.
"Viata muntenilor e grea, sa nu credeti ca e doar frumos, ca intr-o excursie. Dar nu ma plang. Parintii, saracii, nu se bucura de ce am facut. Ma intreaba in fiecare zi cate datorii mai am. Aici, mai mult de doi-trei mai instariti, cu 10-15 vaci, nu prea au fost vreodata. Din lapte nu s-a castigat. Munca multa, bani putini. Daca nu ne-ar da banii de subventie pentru zona defavorizata, nu am mai putea tine animale. Oricum, tinerii pleaca masiv. Cand am inceput investitia, a ramas tat satul uimit: Bai, aista-i nebun, ce face? Se nenoroceste, se omoara!...", spune cu naduf fermierul.

"Vaca de lapte nu rezista fara subventie"
Asa e zona de munte. Poate cei de la ses reusesc fiindca au productii mari. La munte, e mult mai greu. Pe un hectar de teren, un fermier face 2 tone de fan. La campie, pe un hectar se produc 50-60 de tone de porumb siloz. Este doar un exemplu. La munte, o vaca are nevoie de 3 hectare de pasune pentru 100 de zile. Ca sa nu mai vorbim de furaje. Pe 10 septembrie, bucovineanul coboara vacile de la munte fiindca frigul scade productia de lapte. Socoteala saracului este simpla: "Noi producem 1 litru de lapte cu 1,80-1,90 lei si pretul oferit de procesator este de 1,2-1,3 lei. Ca sa facem produse de ferma, este foarte complicat din cauza normelor DSV. Pentru o fabrica de branzeturi, ai nevoie de un milion de euro ca sa procesezi 1.000 de litri pe zi. Nu scoti cheltuiala nici intr-o suta de ani. In 2007, DSV a considerat ca toate recomandarile UE ar fi obligatorii pentru crescatori. In Occident, poti sa ai ferma langa pensiune, iar la noi se cer minim 500 de metri de la ultima casa, ca sa-ti dea autorizatie. Eu platesc impozite din 2006, sunt autorizat DSV, cu tot ce trebuie. Altul are 20 de vaci si mulge tot manual, in acelasi grajd de la bunici, nu are autorizatie, dar nu-l controleaza nimeni, fiindca nu pot intra in curtea lui. Vin la mine pentru ca sunt persoana juridica. Dai 2.000 de euro pe o vaca atestata si iei 90 de euro subventie. Cel care are o vaca de 700 de lei tot atata primeste. Genetica nu este incurajata", spune Iulian Bedrule.
In concluzie, daca vrei sa vezi efectele legislatiei noastre din agricultura, du-te si stai de vorba cu fermieri adevarati, fie ei mari sau mici. Nu cu taranii. O recomandare demna de urmat pentru legiuitorii nostri. Tot fac ei "munca de teren" doua-trei zile pe saptamana...

"Banii europeni nu ajung la oameni de rand, ca noi"
Il amarasc mai mult cand il intreb daca a accesat fonduri europene. "Ca sa faci un proiect ca lumea, trebuie finantare de 50% si nu avem banii. Bancile nu vor sa dea credite pentru ferme de familie. Daca valoarea imobilelor mele este de 1 miliard, banca le evalueaza la 70 la suta. Ce sa negociezi cu banca? Nimeni nu vine sa constate ce ai facut, ca vrei si ca poti sa te dezvolti, ca sa-ti dea un credit sau sa-ti aprobe un proiect european. Am mers cu pasi marunti, cu ce am putut noi. Sapardul a fost pentru bogati, nu pentru oameni de rand ca noi", spune fermierul.
Nici pentru agro-turism nu a putut accesa bani europeni, desi aveau dreptul, erau tineri pana in 40 de ani.
Material seminal importa de la Neogenetic din Austria. Are un medic veterinar, angajat cu jumatate de norma. Vacile Holstein s-au adaptat pe munte, desi au uneori probleme cu picioarele din cauza reliefului. La inceput, doctorul venea de trei ori pe saptamana, acum vine de trei ori pe luna.

Crescatorii nu au dreptul sa liciteze pentru pasuni
Un alt necaz: numai asociatiile au acest drept. Legea pasunilor rataceste prin sertarele parlamentarilor fiindca pasunile aduc subventii grele pentru primari si pentru intermediarii care pretind ca au asociatii. "In primavara anului 2013, a aparut o Ordonanta de guvern pentru pasuni. Legea pasunilor s-a intors in Parlament, nu stim cum va mai fi cosmetizata acolo. Dupa vechea lege, cand s-au licitat pasunile la noi, aveau dreptul sa liciteze numai asociatiile. Societatile comerciale nu aveau dreptul sa liciteze pasuni comunale. Este un lucru foarte rau. Presedintii de asociatii iau subventia si crescatorii de animale se cearta cu primarii si intra in faliment. Societatile comerciale, detinatoare de ferme zootehnice, trebuie sa liciteze pasuni, sa beneficieze direct de aceste terenuri," cere fermierul.
Bucatarie ca la Pojorata
Oana este mai tonica, trebuie sa zambeasca in fata turistilor. Prefera grupuri compacte, care inchiriaza toata pensiunea. Oamenii vor meniuri specifice locului: "80% din mancarea facuta de noi provine din produsele fermei. Tot ce deriva din lapte, branza, ciuperci de padure. Omleta de hribi, ciorba si ciulama de hribi, hribi cu smantana, placinte cu hribi, poale in brau cu branza. Carnea este tot din ferma. Le oferim tochitura, pomana porcului, carnati de casa, friptura la tava, sarmale cu varza, cu frunze de sfecla, de fasole, de vie", spune tanara hangita. Oana face si dulceturi pentru vanzare: de zmeura, de capsuni, merisoare, mure, sirop de afine, de brad, de soc.
Iulian a cumparat 75 de iede Saanen din Austria fiindca turistii prefera laptele si branza de capra. O capra costa 350-380 de euro, da 5 litri de lapte pe zi si ajunge la 100 de kilograme. Toate au origine atestata. Se preteaza si la muls mecanic. El a dat 160 de euro pe o ieduta. A mai luat 3 tapi de 1.500 de euro bucata. Are si 60 de oi turcane. Vrea sa le incruciseze cu berbeci de carne. "Una e sa vinzi un miel de 8 kg si alta sa dai unul de 15 kg."
Pensiunea functioneaza in plin doar doua luni vara si doua luni iarna. Copiii care vin aici vor sa vada animalele din ferma. "Un singur turist a dorit sa mearga cu noi la coasa. Era din Basarabia..."
Locurile au salbaticia lor captivanta. Este si o partie de schi, inceputa la Campulung din 2009. E construita in proportie de 80% si nu se mai dau bani pentru finalizare. Sa se laude Elena Udrea ca a facut-o? "Turistul vine, dar trebuie sa-i oferi si divertisment. In prima zi se odihneste, a doua zi face un tur la manastiri, iar a treia zi se plictiseste. S-au investit toti banii pe Valea Prahovei si aici am ramas de izbeliste. De la 1 noiembrie la 30 martie, o partie de schi ar fi o mare atractie. Daca se pune telecabina, se pot face ascensiuni pe Rarau si pe timp de vara", spune Iulian Bedrule.

Viorel PATRICHI