La Afumati, nu departe de capitala, Claudiu Davitoiu are o ferma cu 1.000 ha si 1.000 de vaci Holstein. Intre "anexele" fermei intra si un conac construit acum 300 de ani de stolnicul Constantin Cantacuzino. L-a preluat odata cu ferma, cand a fost privatizat fostul IAS Afumati.

Conacul, o cladire alba, impunatoare, e situat într-o curte generoasa, cu vedere spre lac si alee de tei batrani. Intr-una din încaperile înalte, cu ziduri groase de aproape un metru, are biroul Davitoiu.
Fermierul e mandru sa prezinte istoria cladirii. Iar dupa ce vezi pivnitele, arhitectura încaperilor si unele piese de mobilier, întelegi cat e de greu de întretinut. Unele zone ale cladirii sunt în santier. Deocamdata nu are planuri sa-l introduca într-un circuit turistic sau sa castige bani de pe urma lui. Dar nu-l lasa în paragina. Investeste cat poate, în lucrari de întretinere. Pentru placerea lui. Are planuri si pentru curtea uriasa. Vrea sa reamenajeze aleea cu tei din fata conacului pentru ca intrarea sa se faca la fel ca pe vremuri.
Dupa ce îsi rezolva treburile administrative, inspecteaza ferma de vaci, aflata la cativa kilometri în satul Petrachioaia. Pe malul unui lac, a plantat cateva hectare de livada. Chiar si pentru el însusi e greu de înteles cum a ajuns sa renoveze un conac si sa administreze o ferma de vaci. Este agronom de profesie. Daca e sa priveasca în urma, recunoaste ca periodic si-a asumat riscuri si "a rupt ritmul" în traseul profesional. In 1972 a terminat Agronomia la Iasi. "Era o facultate complexa. Le învatam pe toate. Stiam si horticultura, si zootehnie. Directorii de IAS-uri erau selectati, de obicei, dintre cei care terminau agronomia". Cariera a început-o la IAS Stelnica, în Balta Ialomitei. Dimineata, trecea Dunarea cu bacul si îl prindea noaptea pana la întoarcerea acasa. O unitate cu 10.000 de hectare si 1.000 de salariati. Initial ca sef de ferma, apoi a avansat sef de sector si director tehnic.

Dupa 15 ani, a ajuns în Bucuresti, într-un birou. A lucrat 8 ani, la Romcereal. Dupa Revolutie, a cosiderat ca e mai bine sa revina în productie. Asa ca a ajuns la IAS Afumati, ca director tehnic. Tot o unitate de dimensiuni mari, cu 8.000 ha, doua ferme de vaci, doua de porci si 400 ha de livada.
Aici a început drumul spre capitalism. Intreprinderea a început sa se dezintegreze. Fostii proprietari îsi revendicau terenurile si imobilele pe care le-au avut ori nu. Fermele de porci au fost desfiintate repede. A ramas o ferma de vaci si teren. S-au acumulat datorii. Catre stat, catre banci. Asa ca, în '99, au fost putini angajati interesati sa cumpere actiuni la IAS, prin metoda MEBO. Claudiu Davitoiu a mers împotriva curentului si a cumparat 95% din actiuni. "Usor, usor, cu ferma de vaci am reusit sa ne platim datoriile. Si sa ajungem la zero. De atunci am evitat orice împrumut, inclusiv de la banci. Ma saturasem sa fiu dator", îsi aminteste acum.

De la un model de ferma, la altul
Cand a preluat ferma de vaci, avea 500 de animale Holstein. Produceau toate 2.000 de litri de lapte pe zi. "Se fura", îsi aminteste Davitoiu. Ca sa plateasca datoriile, s-a implicat în eficientizare. Venea în fiecare dimineata, la ora 5. "Intr-un an si ceva am ajuns sa producem 10.000-11.000 de litri zilnic, cu aceleasi animale." Doar ca acum era proprietate privata.
Pe atunci, la fiecare 30 de animale era un îngrijitor, care stia totul despre animale: cum trebuie furajate, cand sunt bolnave si cand trebuie însamantate. 25 de oameni lucrau doar la muls. In 2005 a trecut la un alt model. Langa ferma din Afumati aparusera deja prea multe vile în jurul grajdurilor. Nu mai era un loc în care mai merita investit. Vacile le-a mutat la Petrachioaia, tot în grajduri ale IAS.
Cu 500.000 de euro de la SAPARD, Davitoiu a construit o sala de muls cu instalatie DeLaval, cu 32 de posturi, tancuri de racire si un soft pentru monitorizarea productiei. Fiecare din cele 10 grajduri, situate de-a dreapta si de-a stanga unei alei, au fost modernizate. Inauntru, sunt doua randuri de cusete. Animalele pot însa iesi oricand afara, unde sunt hranite. In aer liber, vacile au înca un rand de cusete pentru odihna si un front de furajare protejat cu o copertina. Mancarea o primesc în grajd doar cateva zile, iarna, cand e viscol. Nici remorca nu încape în grajdurile construite pe sistem vechi.
Ferma e clar structurata. Cele 1.000 de animale sunt delimitate pe categorii. In patru grajduri, afluite printr-o alee la sala de muls, stau cele 400 de vaci în lactatie. Intr-un alt grajd sunt gestantele, care mai au doua luni pana la fatare.Cu trei zile de "soroc" sunt mutate într-o maternitate. "La o ora de la fatare, viteii sunt dusi în cusete individuale si hraniti cu biberonul, cu lapte de la mama lor", explica Davitoiu. Stau în cusete trei luni. Dupa care, ajung în "crese", unde nu mai primesc lapte, ci furaje, dupa o reteta speciala. Aici mai stau trei luni. Apoi vitelele sunt separate de taurasi. Acestia sunt repartizati într-o tabara, unde sunt furajati pana cand ating 350-440 kg. Iar apoi sunt vanduti.
Vitelele pana la 370-380 kg stau într-un grajd special, în lotul de premonta. Odata însamantate, sunt trecute în alt adapost. Junincile gestante nu stau în acelasi grajd cu vacile gestante, ca sa nu se accidenteze.
Fiecare categorie e furajata dupa o reteta speciala. Cu o remorca tehnologica, cumparata acum 7 ani, de la AgriAlianta, un singur om hraneste tot efectivul. Furajele sunt produse în ferma. Claudiu Davitoiu cultiva porumb siloz si boabe pe 300 ha, triticale pe 300 ha, orz pe 200 ha si lucerna pe 100 ha. Cumpara sroturi de soia si de rapita si borhot de taietei de sfecla. "Nu le dau premixuri", explica el.

Vacile produc 23-25 de litri, în medie, pe zi. Mai putin decat atunci cand ferma era în Afumati si cand dadeau 30 de litri în medie. E o situatie paradoxala. "M-am eficientizat, dar mi-a scazut productia. Atunci produceam pe ferma 10.000 -11.000 de litri si acum facem 9.000." Dar atunci, în ferma, lucrau 25 de oameni doar la muls, care urmareau îndeaproape cum sunt furajate animalele, ce boli au, cand trebuie însamantate. Acum, la un efectiv dublu, lucreaza doar o mana de oameni. Un sef de ferma, un om care se ocupa de furajare, un altul care face doar însamantarea, un medic veterinar si 3 persoane care se ocupa de muls.

Planurile si problemele unui fermier mare, cu conac
Davitoiu vinde laptele la Danone si la Olympus. De un an s-a asociat cu alti fermieri mari în Cooperativa Romlacta si negociaza altfel cu marii procesatori. Acum vinde laptele cu 1,75 lei pe litru iar în vara îl vindea cu 1,45 lei. Si întalnirile Romlacta se tin la conac.
Acum are ragaz sa se gandeasca si la planurile unei asociatii. Cand vine vorba de Romlacta, crede ca nu ar fi o idee rea sa o transforme din cooperativa în grup de producatori. Asa ar putea primi subventii de la UE de 5% sau poate pe viitor, chiar de 10% din valoarea productiei vandute. Este însa doar o idee. Trebuie sa o discute cu restul partenerilor.

O nemultumire a lui este însa legata chiar de asociatii... cooperative... organizatii. Sunt prea multe spune el. "La LAPAR platesc cotizatie; la HolsteinRo platesc cotizatie; la Cooperativa Agrisud platesc cotizatie; la Romlacta platesc. La Camera agricola va trebui sa platim o cotizatie. La fondul mutual, vrand-nevrand, trebuie sa te înscrii ca altfel nu mai primesti subventia. O sa ajung sa dau 100 de milioane pe luna numai cotizatii. Adica salariile la 7-8 oameni de-ai mei".
O alta nemultumire e legata de pretul carburantului pentru agricultori. Nu întelege de ce trebuie sa plateasca o motorina care include o taxa de drum, în conditiile în care utilajele se folosesc pe camp, nu pe drumurile nationale.
Claudiu Davitoiu face parte din acei fermieri care nu privesc cu teama eliminarea cotelor de lapte. Are si planuri de extindere. "Sunt baliverne ca se scoate cota de lapte si încep olandezii sa produca mai mult. Productia de lapte se face peste noapte? Eu vreau sa cresc efectivul si nu pot. Altii apasa pe un buton si cresc productia? Dureaza un an, doi sa cresti efectivele si productia. E greu si cu importul-exportul de lapte. Nu e carne congelata, sa îl tii si sa-l vinzi la nu stiu cat timp."

Pentru Davitoiu, laptele se vinde bine. Si e cerere. Asa ca vrea sa extinda ferma cu înca 100-150 de vaci cu lapte. Pentru asta, vrea sa construiasca un grajd nou, cu tavan înalt, care sa se lege tot la sala de muls actuala. Estimeaza ca ar costa 100.000 de euro, daca îl face în regie proprie. Va încerca sa obtina fonduri europene, chiar daca nu prea crede ca are sanse. Junincile le va cumpara cu 1.500-1.700 de euro pe bucata. Din Ungaria, Slovacia, Olanda sau Germania.
Nu reuseste sa îsi mareasca efectivul din productia proprie. Si nu poate întelege cum strainii reusesc sa produca juninci de vanzare. Are o problema cu proportia pe care o obtine între taurasi si vitele, la el în ferma. In loc sa fie 50-50%, obtine mai multi taurasi. "Am luat si material sexat, ca sa obtinem un procent de 75% fete, 25% baieti. Dar am constatat ca exista un dezavantaj. Cu material sexat, vacile raman gestante mai greu. Asa ca am renuntat si folosesc tot material seminal normal. Ca pierzi productia de lapte daca vaca nu ramane gestanta."
Davitoiu vrea sa mai achizitioneze si utilaje. O remorca furajera noua si un tractor Deutz-Fahr de 200 CP. Mai are doua din aceeasi marca, unul de 150 si altul de 100 CP. In parcul sau de masini se mai gaseste un Jaguar de la Claas si un tractor Landini dar si tractoare mai vechi.
Dupa ce rezolva problemele din ferma, Claudiu Davitoiu se întoarce la conac. De pe pridvor, îsi imagineaza cum va arata aleea cu tei, cand o va reamenaja. Pe acolo vor veni oaspetii, cum au fost niste fermieri si oficialii adusi de Ambasada Americii într-o vizita.

Veronica HUZA