Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Strategia de ferma a familiei Radulescu

Un abator nou a fost ridicat vizavi de fermele de îngrasare a porcilor administrate de cei doi fii ai lui Adrian Radulescu. Intregul complex este situat langa comuna Herasti, judetul Giurgiu. Abatorul Raval Top are un lift pentru asomare, podea din rasina si o linie gravitationala pentru circulatia carcasei.

O strategie pe 5, 8 sau 10 ani
Constructia abatorului, de 1.000 mp, a început în aprilie si a fost finalizata în decembrie 2013. O investitie de 600.000 de euro, din fonduri proprii si credite. Este doar unul din punctele unei strategii de ferma, gandita de familia Radulescu pentru urmatorii 8 ani.
In acest moment, complexul de ferme de la Herasti produce 18.000 capete de porc pe an. In serii de cate 6.000. Sunt 3 ferme identice, dar independente, cu cate doua hale fiecare, cu o bucatarie furajera proprie si cu silozuri. Au fost realizate cu fonduri europene, prin proiecte de peste 1 milion de euro fiecare, în 2011. De proiecte, de ferme, de administrarea zilnica s-au ocupat si se ocupa cei doi fii ai lui Adrian Radulescu.
El, desigur, este deasupra. Este totusi o afacere de familie, iar strategia au gandit-o împreuna.
"Piata porcului viu fluctueaza foarte mult, în timp ce piata carcasei ramane mai stabila. Iar cei care fac pretul sunt abatoarele. Asa ca decizia noastra a fost sa construim acest abator. Poate procesa între 50 si 300 de capete pe zi. Fermele proprii asigura acum 100 de capete pe zi. Planul este sa se ajunga la procesarea a 300 de capete zilnic, dar nu din achizitii, ci din extinderea fermelor", explica Adrian Radulescu.
De la 18.000 de capete pe an, grupul vrea sa ajunga la o productie dubla, de 35.000. Desigur, planul va fi adaptat în functie de fluctuatiile pietei.
"E un program pe 5, 8 sau 10 ani. Am gandit în perspectiva, pentru ca viata a demonstrat ca e bine sa nu te limitezi la ceea ce poti face astazi. Costurile sunt mai mici cand gandesti de la început o capacitate mai mare, cu etape si trepte de realizare, decat atunci cand gandesti un obiectiv strict si esti apoi nevoit sa îl darami ca sa-l extinzi."

Proiectul unei ferme de reproductie
In plan intra si constructia unei ferme de reproductie. Deocamdata, însa, proiectul e blocat.
"Din pacate, dintr-o neîntelegere - sau mai bine spus din reaua vointa a celor care decid la APDRP - proiectele pentru reproductie au fost respinse. Urmeaza probabil contestatii si asa mai departe, pentru a demonstra ca decizia luata nu a fost una profesionista", explica Adrian Radulescu.
O ferma de reproductie ar reduce fluctuatiile de pret. Diferenta este mare între costul de productie si pretul de vanzare. E pacat, daca faci îngrasare, sa nu faci si reproductie. Costul de productie este de 42-43 de euro pentru un grasun si ajunge sa se vanda de la 54 de euro pana la 70, în functie de producator.
Investitia în abator va fi amortizata în 4-5 ani. Carcasele si piesele vor fi vandute în magazine mici din Bucuresti, pentru ca abatorul este situat la jumatate de ora de oras. "Suntem cel mai apropiat abator de Capitala."

Un abator cu linie tehnologica gravitationala
Adrian Radulescu si-a pus amprenta asupra constructiei. Ideile lui au fost puse în practica de o firma romaneasca.
Impreuna, au creat "o boxa-lift" pentru asomare. Inspirata de utilaje folosite în abatoarele din afara, dar realizata la costuri mult mai mici.
Cu "boxa-lift", porcul nu mai trebuie sa urce rampa pentru a fi asomat. Se elimina astfel stresul animalului. De bunavoie, porcul intra într-o cutie de metal, aflata la nivelul solului. Platforma se închide, porcul este asomat, dupa care, printr-o apasare de buton, boxa se ridica, se deschide si îl lasa sa cada pe o masa cu role. De unde merge mai departe pe fluxul tehnologic. Si oparitorul-depilator a fost adaptat. I s-a montat un brat pneumatic pentru ca porcul sa fie "aruncat" afara, pe baza presiunii aerului, dupa ce e prelucrat. Initial, utilajul presupunea scoaterea lui manuala.
"Depilatorul foloseste o cantitate mica de apa. Ceea ce înseamna un consum redus de energie. Nu mai trebuie sa încalzesti 1.000 sau 2.000 de litri, ca la alte utilaje de acest tip. E adevarat ca productivitatea este mai mica, de 15-17 porci pe ora, dar se reduc costurile."
O alta inovatie este linia pe care circula carcasele. "Pana la cantarire si pana în zona în care carcasa e clasificata, porcul circula gravitational datorita planului înclinat în anumite puncte, unde este oprit pentru a fi executate operatiunile tehnologice. Nu am vrut sa folosim un sistem care functiona pe baza de energie electrica. Impreuna cu cel care se ocupa de constructie, am realizat o linie care functioneaza gravitational. Linia e dreapta, dar are o înclinare de 10%, obtinuta din stalpii de sustinere, care sunt dispusi la înaltimi diferite."

Compartimentare labirintica, consum redus
Desi nu e o cladire gigant, în interiorul abatorului ai nevoie de "o harta". Te pierzi usor daca nu esti un obisnuit al locului. Am estimat ca are în jur de 20 de compartimente. A fost proiectat ca sa fie eficient energetic. Carcasele cu o temperatura de peste 50 de grade intra întai pe un culoar de frig. Stau aici 3-4 ore, pentru a fi preracite, la 10-12 grade.
Se închid porii carcasei înainte de a fi introdusa la refrigerare, ceea ce nu permite sa i se schimbe culoarea si nici sa piarda din greutate prin evapotranspiratie. Din acest hol, carcasele pot fi directionate în 3 camere de capacitati mici, cu temperaturi de 4 grade. Fiecare camera are sistemul ei de alimentare. Asa ca instalatia poate fi oprita în camerele neutilizate.
"Spatiile de frig au fost facute de asa natura încat sa aiba capacitati de pana în 100 de capete. Lucreaza fiecare independent. E o bijuterie", concluzioneaza Adrian Radulescu.
Pe langa spatiile pentru carcase exista compartimente separate pentru piese transate, subproduse, organe sau produse semiprocesate. Exista si o sala de prelucrare unde se produce carne tocata, carnati sau oase afumate. Abatorul are si sala de mese, vestiare, birouri...

Investitii mari...în podeaua de rasina
In locul mozaicului, sau a gresiei, a fost preferata o pardoseala turnata, din rasina. Rezistenta la socuri, pe care se pot scapa fara grija corpuri dure. Are avantajul ca nu are spatii care retin mizeria. Nu are plinte.
"E cea mai scumpa din abator. Ajunge la 32-33 euro/mp. La 1.000 mp, podeaua ajunge la 33.000 euro. E mult, dar totul începe de acolo."
Adrian Radulescu e multumit de constructie. Dar subliniaza ca el doar a oferit sfaturi. De administrarea abatorului si a fermelor se ocupa în continuare cei doi fii. Ambii tineri, de pana în 30 de ani. "Pentru mine e foarte important ca îi intereseaza aceasta activitate si ca, la varsta lor, la care alti tineri îsi cauta serviciu, ei traiesc pe picioarele lor. Faptul ca le place ceea ce fac ma bucura cel mai mult si sunt întotdeauna alaturi de ei", puncteaza Adrian Radulescu.

Veronica HUZA

Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!