Tudor Mierlea si Marius, fiul lui, s-au întors în satul batranilor lor si au construit împreuna o ferma de familie, cu vaci de lapte, la Bragadiru, judetul Teleorman. Au pornit de la zero si, dupa ani de munca, cei doi au ajuns la 66 de vaci Holstein, din care 33 mulgatoare.

Tudor Mierlea a lucrat la Institutul de Proiectare si Cercetare pentru Industrializarea Lemnului de la Pipera. S-a dus cercetarea, a disparut si lemnul, iar Tudor nu mai avea un salariu, dar nici la pensie nu iesise.
Marius a terminat liceul teoretic, a lucrat ca bucatar la un restaurant, apoi a plecat din tara vreo patru ani, dupa care a început sa creasca vaci, alaturi de tatal lui. Au construit în Bragadiru o locuinta cu tot confortul specific orasului. "Ne lipseste doar zgomotul de la Bucuresti. Avem un apartament în Capitala, dar mergem acolo de cateva ori pe an", spune Marius. Cand a decis întoarcerea acasa, parintii si socrii lui Tudor traiau în Bragadiru. Aveau acolo 14 hectare de pamant. "Am mai luat ceva în arenda pentru fan si ne-am gandit sa dam alta valoare pamantului. Lucram acum 24 de hectare", spune fermierul.

Doua titluri de proprietate pe acelasi teren
Au început sa creasca vaci în 2006. Au cumparat la licitatie ruinele grajdului din vechiul CAP si terenul aferent. Le-au luat la licitatie de la... Banca Religiilor. Cu titlu de proprietate în regula si pentru pamant, si pentru "ruine". Au ridicat un grajd nou. Intr-o zi, Marius s-a dus la Primarie sa plateasca impozitul. "Nu puteti plati impozitul pentru ca terenul este al nostru", i s-a spus. Le-a aratat titlul de proprietate. "Nu, ca în conformitate cu legea funciara, terenul a revenit în proprietatea Primariei." A asteptat cinci luni ca sa se ia o hotarare în Consiliul Comunal care sa-i dea voie... sa-l mai cumpere o data! Au acceptat, au mai cumparat terenul o data si abia atunci primaria le-a mai eliberat un titlu de proprietate.
"Peste cateva luni, apare Victor Chivu si ma ameninta ca darama grajdul, ca este al lui. M-am dus la Prefectura si am scos o adeverinta din care rezulta ca terenul este în afara oricarui litigiu, ca sa nu se mai trezeasca si alt proprietar. E adevarat ca Victor Chivu concesionase terenul, dar, pentru ca nu l-a folosit în intervalul cerut de lege, pierduse concesiunea", explica Marius.
De jur împrejur, numai moloz de la grajdurile demolate dupa 1990. Oamenii din Bragadiru mai scormonesc si acum printre betoane dupa mranita fostului CAP...

Stiam la ce ne înhamam
Tatal si fiul lucreaza pe cele doua tractoare vechi si tot ei stau în grajd cu animalele. Ca în mai toate fermele de familie din tara, au ramas la furca. Au luat-o de la zero, cu utilaje de stricta necesitate. O remorca furajera ar fi un vis. La fel, un vis este pentru ei si o masina de tocat porumb de siloz. In 2013, au semanat 4 hectare de porumb pentru siloz, dar nu au gasit sa închirieze o tocatoare. Hranesc vacile cu fan, lucerna, paie. Au cumparat 3 tiruri de taitei de sfecla si borhot de bere, la care au adaugat uruiala de porumb. Au cumparat o moara la 220V. "Nu e suficient teren pentru animalele noastre. Pe langa ce realizam în cultura cerealelor, am dezvoltat si zootehnia. Profitul pe care l-am obtinut din camp l-am introdus în cresterea animalelor. Am vrut sa ajungem la un produs mai profitabil, desi zootehnia este o munca grea. Stiam la ce ne înhamam", spune Tudor.
Chiar si în aceste conditii limita, au ajuns la o productie zilnica de peste 20 de litri de lapte pe vaca. "Atunci cand am luat primele vaci, nici nu stiam sa le mulgem, recunoaste Marius. Am citit, ne-am documentat. Am luat instalatie de muls la bidon, mai întai. Apoi am cumparat un stand de muls cu 4 posturi. In 2013, am luat un stand cu 6 posturi. Fiecare vaca are un nume, le stiu pe toate. Cei din sat m-au asigurat ca, în maxim trei saptamani, am sa ma las de vaci. Si au trecut sapte ani."

Hatisurile proiectelor pentru fonduri europene
"Ferma de familie se împotmoleste frecvent si din cauza birocratiei, a disfunctionalitatilor din agricultura noastra. Noi dam cam 15.000 de litri de lapte pe luna la Danone. Pretul e mic si trebuie sa facem investitii. Totul, pe factura. Eu cumpar furaje si nu primesc factura. Si atunci, cum justific eu TVA?", întreaba Tudor.
Fondurile europene au ramas înca o iluzie pentru asemenea crescatori. Chiar daca Marius ar avea toate drepturile, chichitele ghidurilor bat imaginatia. "Am încercat pe Masura 112 pentru instalarea tinerilor fermieri. Nu m-am încadrat la suma întreaga, adica la 12.000 de euro, cat era atunci. Proiectul meu a fost de 22.800 de euro. Nu am reusit sa înregistrez cresterea fermei în ritmul cerut. Se cerea un numar foarte mare de animale. Acum a crescut numarul de UDE pe cap de animal. Am încercat din nou. Aveam peste 40 de capete, cu 20 de hectare de pamant, si m-am încadrat la limita. Ca sa nu dau banii înapoi, sunt obligat ca, în primavara, sa înregistrez o crestere a efectivelor pana la 53 de vaci mulgatoare si 27 de hectare de pamant", explica Marius.
Cu animalele ar putea sa se încadreze, dar cresterea suprafetei de teren este foarte greu de realizat în zona lor, fiindca fermele mari acapareaza tot în jur. Mii de hectare au fost luate de trei investitori. Fermele de familie au ramas cu aproximativ 100 de hectare, în tot satul. Victor Chivu, fostul primar Telegaru, împreuna cu Interagro si cu un francez au luat tot. Fiecare cu doua-trei mii de hectare. Au utilaje de milioane de euro. Ce sa faca micii crescatori? Daca mai moare un batran, pot sa ramana 10-15 ari, pe care urmasii le arendeaza. E singura lor sansa de extindere.

Depindem de prea multi factori
Marius a învatat sa faca aproape orice în ferma. Doar cezariana nu stie sa faca.
"Am învatat, de nevoie, fiindca nu gasim specialisti. Eu, ca fermier, ar trebui sa ma ocup de ferma, nu de tratamentele vacilor. Vaca de 3.500 de lei trebuie s-o dai la abator cu 1.000 de lei, pentru ca nu are cine s-o trateze."
Familia are si cativa metisi pentru carne, cu Piemontez, Charolaise si Albastru Belgian. Lui Marius, pretul nu i se pare stimulativ: primeste 7 lei/kg, în viu. E foarte putin. Vitelele de carne le-a metisat din nou cu rase pentru carne. O paieta costa 50 de lei, cu tot cu manopera. Mai primeste paiete de la Heifer, din Irlanda. Tine evidenta stricta a montelor, fatarilor, tratamentelor si a originii. Vitelele le pastreaza pentru înlocuirea vacilor nerentabile. Taurasii îi da la cateva zile dupa ce vaca nu mai are colostru, ca sa nu piarda laptele. Nici taurasii nu prea au cautare: un tauras îl da cu 350 de lei. "Pentru noi, un tauras Holstein este o pierdere. Nu merita, ar trebui un om care sa se ocupe numai de ei", spune Marius.
O asemenea afacere de familie depinde de multi factori. Inclusiv de hoti. In Bragadiru exista oameni care nu cultiva pamantul pentru animalele lor, dar prefera sa fure. Au telefoane mobile si ataca în haita orice cultura. Taie gardul fermei cu flexul si fura fanul. "Facem baloti mari, ca sa nu-i mai poata fura. Am preferat sa schimbam masina de balotat. Depindem de prea multi factori, ca sa realizam ceva", spune Marius.
Cu toate necazurile, în grajdul lor pare sa fie veselie. Auzi muzica si uruit de porumbei în pod. Pare frumos...

Viorel PATRICHI