Necesarul de teren agricol care sa raspunda nevoilor alimentare ale omenirii preocupa mult mai frecvent decat alta data. Sunt state care nu-si pot acoperi necesarul de produse alimentare. Terenul cultivat este estimat, la nivel global, ca fiind cuprins între 1.525 si 1.805 milioane de hectare.
Se estimeaza ca între 38% si 45% din terenul total, existent la nivel mondial, este utilizat pentru agricultura. Potentialul de teren cultivabil neutilizat ramane important. Din terenul cultivat, 55% este ocupat cu cereale si oleaginoase. Restul suprafetei este ocupata de pajisti, vii, livezi etc. Se estimeaza ca aceste suprafete sunt cuprinse între 3.272 si 3.370 milioane de hectare.
Suprafata de teren irigata la nivel global este de 287 milioane ha, ceea ce reprezinta 17% din terenul cultivabil, însa productia obtinuta de pe aceasta suprafata este de 40% din nivelul productiei mondiale. Suprafata irigata s-a extins în ultimii 30 de ani cu cca 50 milioane de hectare.
Unii spun ca la nivel mondial ar exista suprafete mari nelucrate. Dar specialistii estimeaza ca terenul care ar putea fi mobilizat imediat nu atinge decat 12% în America de Sud, 20% în Africa si 10% în SUA, Europa si Rusia. In Orientul Mijlociu si Asia nu exista o astfel de posibilitate. Cea mai mare disponibilitate de teren o au, în ordine: Brazilia, SUA, Zair, Australia, Sudan si Angola. Ultimele doua state sunt si cele cu incidenta cea mai mare la subnutritie!
In Asia, suprafata agricola exploatata reprezinta 75% din suprafata apta pentru agricultura, cu diferente mari între regiuni: 95% în Asia de sud (India, Pakistan, Bangladesh unde aproape toata suprafata este cultivata) si 63% în Asia de est (Indonezia, Malaezia, Filipine) unde exista suprafete forestiere importante.
In America de Sud si regiunea Caraibelor, agricultura nu ocupa decat 19% din suprafata potential utilizabila cu diferente între regiuni. Tarile din regiunea tropicala americana estimeaza o crestere a suprafetei cultivate cu 110 milioane de hectare în ultimii 30 de ani.
In Africa de nord si Orientul Mijlociu sunt regiuni unde populatia este concentrata în zonele irigabile. Cresterea populatiei a dus la majorarea suprafetei cultivate cu cca 3 milioane hectare, ceea ce a facut ca totalul regiunii sa ajunga la 90 milioane de hectare. Suprafata ocupata de pajisti a crescut, ajungand la 100 milioane de hectare, ca urmare a cresterii cererii pentru carnea de ovine, însa productivitatea este foarte scazuta în aceasta regiune.

Africa subsahariana este caracterizata de o ocupare foarte eterogena a spatiului, alternand zonele cu o densitate a populatiei foarte mare cu zone aproape depopulate.
In Africa centrala, populatia este concentrata în vestul Camerunului si dispersata în jurul bazinului forestier din Congo. In Africa de est, densitate mare întalnim în Etiopia, Ruanda, Burundi, Uganda, Malawi. Alte concentrari mari ale populatiei sunt întalnite în capitalele din Africa australa, în special în regiunile de coasta.
In Africa, diminuarea terenului cultivat duce la conflicte sociale si politice. In ultimii 30 de ani suprafata de teren arabil a crescut cu 40 milioane de hectare, ajungand la 150 milioane de hectare în anul 2002 dintr-o suprafata totala de cca 900 milioane de hectare. Suprafata agricola totala ocupata nu este decat de 22% din potentialul utilizabil pentru agricultura. Gradul de utilizare a terenului depinde de o serie de constrangeri, si anume: agronomice, climatice, topografice sau pedologice.

Se estimeaza ca 78% din terenurile luate în studiu prezinta constrangeri severe, numai 3,5% dintre terenuri nu au nici o constrangere pentru agricultura. Numai 18,5% dintre terenuri prezinta constrangeri mai mult sau mai putin moderate.
Oferta totala de teren disponibil pentru agricultura este estimata la 4.152 milioane de hectare, cu o distributie destul de neuniforma la nivel global.
Cea mai mare parte a terenului fara constrangeri sau cu constrangeri moderate se situeaza în America de Nord si de Sud, cate 80 de milioane hectare fiecare; în Asia de sud, în Europa de est si în Africa de est - în jur de 30 de milioane hectare fiecare. Aceste terenuri bune pentru agricultura prezinta o particularitate: sunt acoperite de paduri atat în America de nord si sud cat si în Africa centrala si Rusia.
In America de Sud poate creste suprafata utilizata, pentru a raspunde nevoilor de hrana fara a degrada foarte mult patrimoniul forestier. In America Centrala situatia este mai putin favorabila. Exista suprafete disponibile pe coasta Atlanticului unde climatul este tropical, însa presiunea funciara mare se înregistreaza pe coasta de vest. Se impune sa creasca nivelul productiei agricole de 4-6 ori în Guatemala, Salvador, Honduras si Nicaragua, unde extinderea suprafetelor nu mai este posibila, ca atare, utilizarea irigatiilor este necesara în viitor.

Se estimeaza ca populatia va creste pana în 2050 cu cca 85% (în scenariul cel mai optimist, 11,5 miliarde locuitori) si numai cu 50% în scenariul mediu, ajungand la 9 miliarde de indivizi, ceea ce va însemna ca suprafata de teren cultivata sa creasca pentru ca productia sa fie majorata cu cca 70% fata de nivelul înregistrat în prezent.

Exista doua scenarii posibile, în viitor:
- Un exod al populatiei din mediul rural, în cel urban;
- Sau populatia suplimentara (peste cele 7 miliarde de astazi) se va instala în mediul rural.
Trebuie sa existe un raport de proportionalitate între evolutia populatiei si terenul agricol pentru a putea astfel raspunde problemelor legate de saracie si de accesul la hrana.