Majoritatea crescatorilor înscrisi în Cooperativa Somes-Aries din judetul Cluj au ferme de familie. Cooperativa negociaza cu procesatorii pretul laptelui pentru toti fermierii si le ofera posibilitatea sa cumpere inputuri la preturi mai mici. Din aceasta vara, procesatorii nu mai iau lapte de la crescatorii care nu au aderat la o cooperativa.

Ioan Oprita din satul Gadalin, comuna Jucu, judetul Cluj, este un caz tipic pentru ferma de familie, salvata prin aderarea la o cooperativa. Dupa mai multi ani de munca, el si-a construit o ferma de tip austriac: creste vaci de lapte si metisi pentru carne. Are 110 vaci, din care mulge 40.
"Am mai reformat, am mai vandut juninci si vaci, anul trecut, fiindca am vrut sa scap de banca", spune fermierul.
Se apropie momentul în care vor disparea cotele, ceea ce provoaca deja frisoane.
"Excedentul de lapte de pe piata este o mare provocare pentru noi. Livram laptele la Friesland, dar ne-a conditionat sa nu depasim cantitatea zilnica de 30.000 de litri la nivelul Cooperativei. Laptele suplimentar nu mai este primit de Friesland, care ne-a scazut si pretul de achizitie cu 10 bani pe litru. Cooperativa livreaza surplusul de lapte la alt procesator. Mie mi-e groaza de ce se va întampla în 2015, cand va veni laptele din Olanda si din alte tari. Eu am insistat în cadrul cooperativei sa ne orientam spre procesatori romani, cu capital romanesc, pentru ca si ei trebuie sa supravietuiasca, si noi. Mai marii tarii ar fi trebuit sa faca acest lucru mai demult", spune Ioan Oprita.

Vanzarea produselor - spaima crescatorilor
Ideal ar fi ca fermierul sa se ocupe de animalele lui, fara sa fie preocupat de vanzarea produselor, care este o alta activitate. Dar asta se întampla destul de rar si în vestul Europei. Sigur, ar fi ideal ca majoritatea crescatorilor sa închida cercul, sa-si vanda o parte din lapte sub forma de produse finite. Dar nu toti crescatorii au aceasta posibilitate.
"Eu sunt mandru ca ma numar printre membrii fondatori si m-am zbatut foarte mult sa avem propria procesare. Am putea face o fabricuta, dar am zis ca nu e momentul fiindca este greu sa vinzi. Alte cooperative dau un pret mai mic la lapte, chiar daca au procesarea lor. Insa retailerii dicteaza pretul, nu cooperativa. Trebuie sa intri pe marile lanturi de magazine, fiindca altfel nu ai nicio sansa sa vinzi productia. La Friesland am avut clauza de exclusivitate. Primeam un pret mare si nu ne permitea sa mai vindem si în alta parte. Ulterior, Friesland a renuntat la aceasta clauza din contract. Eu ma gandesc sa-mi fac o mica procesare prin intermediul cooperativei sau pe cont propriu. Noi am discutat si cu un procesator mai mic sa ne deschidem un magazin. Am putea procesa 1.000-1.500 de litri pe zi si sa ne vindem singuri produsele obtinute. Nu ne gandim ca va fi un profit important pentru cooperativa. Vrem sa fim însa pe piata, sa fim cunoscuti. Inca avem discutii în cadrul cooperativei. Deciziile se iau mai greu", spune Ioan Oprita. Unii fermieri care dau cantitati mai mari de lapte pretind sa aiba mai multe voturi, dar regulamentul cooperativei nu permite acest lucru.

Pretul la inputuri a ajuns cu 30% mai mic
Crescatorii din Cooperativa Somes-Aries pot cumpara inputurile la un pret convenabil pentru ei. Sroturile le obtin la preturi bune pentru ca iau cantitati mari. "La unele produse cumparate prin cooperativa, pretul scade pana la 30%. Cumparam pesticidele si semintele la preturi foarte bune. De exemplu, luam 8.000 de saci de samanta de porumb, la preturi de lista, nu cu adaosuri comerciale, care provoaca o crestere a pretului de pana la 500 de lei la un sac de samanta. Discounturile la samanta de porumb sunt foarte mari."

Programul de carne - o sursa suplimentara de profit
Fermierul de la Gadalin are si un experiment propriu în domeniul vacilor pentru carne. Face metisari cu Blue Belgique, cu Charolaise, si asa a ajuns la F2 sau F3, adica a obtinut 75% din sangele de rasa curata.
"Am vandut cu 2.800 de lei un metis de Blue Belgique, care avea 192 de kilograme. Sigur, este un pret bun, dar noi preferam sa-i finisam si sa-i vindem singuri. Sau sa vindem carcase. Vrem sa facem un grup de producatori de carne în cadrul Cooperativei, fiindca multi colegi au metisat vacile. Nu vom renunta la lapte, dar animalele pentru carne vor fi o sursa suplimentara de venit. Am putea vinde periodic macar cate un tir. Avem colaborari si cu fermieri straini. Trebuie sa vindem direct, nu prin intermediari."
Fermierul crede ca aici ar trebui sa intervina si sprijinul statului. "Nimeni nu încearca sa corecteze relatiile cu Turcia pentru ca animalele noastre sa fie vandute direct acolo. Ar fi o mina de aur sa putem exporta în Turcia. Turcii trimit toate mizeriile de rosii, morcovi si castraveti la noi, iar noi nu avem voie sa vindem animalele noastre acolo. Eu, un fermier amarat, nu pot sa bat cu pumnul în masa la Ankara. Toti cei de la ANSVSA, de la MAE sau de la Guvern se lamenteaza ca nu se poate rezolva problema exportului spre Turcia. Atunci noi, crescatorii, trebuie sa rezolvam aceasta problema? Nu au ei toate parghiile politice? Alte tari îsi apara oamenii de afaceri. Cand Friesland a avut necazuri, imediat s-a dus ambasadorul Olandei la Traian Basescu si la seful Guvernului sa insiste pentru rezolvarea problemelor. Ai nostri de ce n-ar proceda la fel?", întreaba crescatorul.
In acest economist tanar a crescut un fermier autentic. Isi munceste singur pamantul, îsi îngrijeste animalele si îsi face timp sa le mangaie, sa le alinte. "Cateodata îi invidiez pe unii fosti colegi de-ai mei, care lucreaza la cate-o banca sau la multinationale. Mai ales ca eu trebuie sa merg pe tractor toata noaptea pana dimineata, ca sa frezez pentru semanatul porumbului. Dar nu stiu daca ei au bucuria mea sa vada cat de frumos creste un lan de porumb, cu 45-50 de tone la hectar. Eu sunt propriul meu stapan si la voia Celui de Sus", spune fermierul.