Variatia mare a preturilor cerealelor si oleaginoaselor a dus la inflamarea preturilor produselor alimentare. Legatura dintre alimentatie, energie si pietele financiare joaca un rol important în explicarea volatilitatii preturilor alimentelor.
Un alt factor care a dus la cresterea preturilor este reprezentat de actiunile speculative de pe pietele materiilor prime agricole. Oferta de produse asociata cu cresterea pretului petrolului reprezinta riscuri care pot duce la cresterea preturilor alimentelor.
Pretul petrolului poate influenta pretul alimentelor, în perioada urmatoare. Criza financiara a scos în evidenta legatura dintre pietele financiare si cele ale materiilor prime agricole. Este necesar sa apara instrumente care sa previna comportamentele speculative excesive pe pietele produselor alimentare de baza înainte de stoparea cresterilor de pret si anticiparea pe termen scurt a crizelor alimentare.
In acest sens, se impune fie sa se plafoneze schimburile cu produse alimentare în situatiile extreme de pe piete, fie sa se introduca taxe pe contractele la termen ale materiilor prime alimentare.

Elaborarea de politici flexibile în materie de biocarburanti poate raspunde cererii de alimente si poate în egala masura sa ajute la stabilizarea pretului precum si la evitarea volatilitatii pretului petrolului în situatii de criza alimentara.
Modificarile recente ale politicii din SUA cu privire la biocarburanti prin integrarea de mecanisme de flexibilitate permit acoperirea necesarului de la un an la altul.
Imbunatatirea informatiilor relative referitoare la pietele agricole permite operatorilor sa anticipeze aparitia crizelor. Numai functionarea Sistemului de Informare de pe Pietele Agricole din grupul tarilor G20 nu este suficient.
Initiativa numeroaselor state de a creste nivelul stocurilor nationale de cereale pentru a reduce astfel volatilitatea preturilor si dependenta de importuri a antrenat diminuarea ofertei si deci, pe termen scurt, cresterea preturilor.
Un alt element important este reprezentat de lipsa de cooperare. Guvernele care doresc consolidarea stocurilor de produse trebuie sa realizeze politici în acest sens cu restrictii comerciale, ceea ce duce la retragerea ofertelor lor de pe piata internationala.
Politicile nationale vizeaza reducerea volatilitatii si cresterea extrema a preturilor, iar guvernele pot astfel sa creasca rezistenta producatorilor si consumatorilor la schimbarile agresive de preturi.

Daniel BOTANOIU