Sorin este fiul lui Mihai Petcu, proprietarul fermei de vaci de la Pantelimon. Tanarul a facut studii de mecanica la Lyon, în Franta. A lucrat ca inginer pentru stimularea performantei industriale la companii importante din Germania si din Romania. Acum, a venit alaturi de tatal sau, la ferma de vaci de langa Bucuresti.
Multi ne urmam în cariera fantasmele copilariei. Daca le avem. "Eu am fost crescut în ferma pana la 6 ani. Tata a muncit mult ca sa ne întretina decent, iar mama, care este profesoara de matematica, ne-a format. Cand ne-am mutat la bloc, veneam în vacante la ferma. Ma duceam cu tractoristii pe camp, mancam slanina cu ei. Ferma este locul de care m-am legat în copilarie", îsi aminteste Sorin Petcu.
Am vrut sa stiu de ce un tanar instruit si chipes mai poate astazi opta pentru agricultura, mai ales pentru zootehnie. Am descoperit la el o gandire extrem de pragmatica. "In 2007, cand tata a cumparat ferma, eu eram în Franta. Stiu ca situatia lui a fost destul de grea. Din 1998, au fost tot felul de probleme financiare, au avut datorii si au platit penalitati. In 2007, m-am întors în tara. Veneam dimineata, la ferma, la ora sase. Apoi aveam si un alt serviciu, de inginer. Seara, cand plecam de la serviciu, mai treceam o data prin ferma. Era o situatie financiara foarte grea, banii pe lapte veneau putini, greu, cu întarzieri de o luna. Oricum, noi am primit mereu un pret mai bun decat altii. In afara de dozatoare, unde stam binisor, laptele se vinde sub costuri. Dupa scandalul aflatoxinei, a scazut vanzarea laptelui la dozatoare la jumatate", îsi aminteste Sorin Petcu.
Este foarte implicat în afacere, desi e tanar. "Am facut niste investitii si trebuie multa grija. In 2008, a venit criza. Aveam un proiect european, pe care l-am atras cu ajutorul Bancii Transilvania si trebuia sa platim rate. Am amplasat dozatoarele, toate au însemnat costuri mari pentru noi. Aveam datorii mari la furnizori. Il cunosteau pe tata si l-au mai pasuit. A fost o perioada extrem de grea."
Acum a facut o mica fabrica de lactate. Utilajele le-a adus din Germania. La mana a doua, dar bune. A cumparat un separator nou, un schimbator de caldura, ca sa poata încalzi laptele mai repede, niste pompe. Totul este impecabil. O bijuterie, cum spune, cu mandrie de tata, Mihai Petcu.
Fabrica are o capacitate de 3.500 de litri de lapte pe zi, daca ar lucra în trei schimburi. Adica, jumatate din cantitatea de lapte produs în ferma. "Nu putem renunta la clientul nostru principal, Danone", explica Sorin Petcu.
Produce telemea, branza de vaci, smantana, sana si iaurt. Daca va mentine calitatea actuala, asemenea produse de ferma se pot impune pe piata, asa cum s-a întamplat cu laptele de la dozatoare.
Tanarul Petcu este atent la respectarea tehnologiei. "Exista riscuri foarte mari daca nu pasteurizezi corect laptele. "Pe mine nu ma intereseaza sa vand telemea cu 9 lei. Aceea nu-i branza. Eu gandesc afacerea pe 20 de ani. Ca sa stiu daca merita sa ma implic pana la capat".
Dupa un timp, a format doi oameni si nu trebuie sa stea toata ziua în fabrica. "Utilajele sunt foarte simple, cu risc mic de contaminare sau de defectare."
Pe etichete scrie "Ferma Animalelor". L-am întrebat de ce nu s-a folosit de numele "doctor Mihai Petcu", un brand în sine, recunoscut în toata tara. Ma contrazice argumentat: "M-am gandit la formula «dr. Mihai Petcu», asa cum exista «dr. Oetker». Exista însa doua lumi aici: tata e cunoscut între profesionisti, dar consumatorii de lapte stiu de Ferma Animalelor."
Viorel PATRICHI
Mai multe puteti citi in
Profitul agricol nr 11 din 23 martie 2016