Exista un concurs foarte popular: "Am întrebat o suta de romani". De ce nu am întreba si noi o suta de crescatori de animale cum s-au pregatit ei sa întampine sezonul rece de iarna? Ce au facut/ce n-au facut pentru a-si hrani animalele pana la primavara, cand da coltul salvator al ierbii?

Inainte de a pune aceste întrebari incomode pentru multi, va propun sa facem o scurta incursiune în trecutul mai îndepartat si mai apropiat al pastoritului.
Sa urmarim cum au fost crescute animalele la vreme de iarna, cum era valorificata iarba si alte resurse vegetale.

Intre cultivatorii de plante si crescatorii de animale au fost si mai exista deosebiri marcante de conceptie si actiune pentru practicarea agriculturii si de aici, numeroase contradictii si chiar altercatii.
Cultivatorii de plante trebuie sa detina obligatoriu un teren agricol în limite clare, pe care sa-l are, sa-l semene, sa-l fertilizeze, sa-l apere de daunatori (inclusiv de animalele ierbivore ori de hotii).
Crescatorii, pentru a-si hrani animalele, circula cu ele pe pajisti, în paduri, tufarisuri. Uneori si pe culturi agricole... Nu conteaza unde, cum si cand, numai sa-si vada animalele satule, indiferent de pierderile posesorilor de terenuri agricole si agresiunea asupra mediului înconjurator.
Acest pastorit primitiv, pe pajisti ori pe terenurile altora, a început înca din neolitic si s-a perpetuat, din pacate, pana în zilele noastre pe meleagurile romanesti.
In cele mai multe tari din vestul Europei, nimeni nu pastoreste animalele decat pe terenurile proprii, îngradite. Mai exact, nu practica furtisagul pe patru picioare, cum fac unii dintre oierii nostri, care prin forta doresc sa-si legitimeze întretinerea frauduloasa a oilor peste iarna, fara nici o cheltuiala cu furajarea.

Peste tot în lume, cu exceptia pastorilor nomazi, exista un echilibru între sursa de furaje proprie si numarul de animale pe care le poti creste.
Pentru a lamuri mai bine situatia si a preîntampina pastoritul-pirat, anacronic si distructiv, îndemnam factorii de raspundere care acorda subventii de la Uniunea Europeana sa faca o ancheta printre marii crescatori de oi, înainte ca acestia sa-si manifeste nemultumirea pentru legislatia actuala.

In linii generale, chestionarul cu întrebari pentru fiecare crescator supus analizei ar fi bine sa se refere la urmatoarele:
- Numarul exact de animale pe specii si categorii pe care le detine, întrucat acesta este tinut secret sau, conform traditiei, nu se desconspira;
- Suprafata de teren agricol (pajiste si arabil) proprietate privata sau închiriata cu acte în regula, care sa asigure furajarea animalelor întregul an;
- Incarcatura cu animale exprimata în unitati vita mare (UVM) la hectar, care sa nu fie sub 0,3 UVM/ha sau nu depaseasca 1 UVM/ha pe pajistile permanente, pentru conservarea biodiversitatii, daca este subventionata de APIA;
- Asigurarea furajelor în stoc, cu determinarea cantitatii pentru extrasezonul de pasunat conform traditiei. Respectiv între Sf. Nicolae (6 decembrie) la campie cu porumbisti sau Sf. Dumitru (26 octombrie) la deal pana la Sf. Gheorghe (23 aprilie), pentru o durata de 135-175 zile a minim 2-3 kg fanuri si grosiere pe cap de oaie adulta. Perioada este aleasa astfel ca pajistea permanenta sa se odihneasca si cerealele paioase sau alte culturi de toamna sa fie ocrotite de distrugeri;
- Mentinerea biodiversitatii pajistilor permanente pentru care se încaseaza subventii substantiale de la UE, prin respectarea sezonului optim de pasunat care, conform traditiei pastorale, este între 23 aprilie (Sf. Gheorghe) si 26 octombrie (Sf. Dumitru) - durata identica cu legislatia în vigoare;
- Ingradirea pajistilor permanente pentru practicarea pasunatului rational, fara pastori, stiut fiind greutatile tot mai mari ale oierilor pentru angajarea unor oameni care sa însoteasca animalele;
- Cultivarea pe teren plan, arabil, propriu, cu cereale paioase (grau, orz) sau rapita de toamna, pentru a fi pasunat de oile scoase la plimbare în zilele însorite din sezonul rece si pentru a ocroti covorul ierbos al pajistilor.
Ar mai fi si alte întrebari de pus în chestionarul de mai înainte, cu numaratori si masuratori precise, pentru a elucida adevarata stare de lucruri privind pastoritul în epoca contemporana, pe meleagurile mioritice.

Dupa raspunsuri si completarea datelor din chestionar vom afla crudul adevar: de ce vor oierii sa pasuneze iarna, ce ganduri ascunse au ei solicitand permisiunea de a pastori animalele întregul an, fara opreliste. Nu de alta, dar sa nu ne creada cineva naivi, ca nu întelegem si nu le cunoastem intentiile unora, ale caror cereri sunt în afara tuturor legilor scrise sau nescrise ale unui pastorit civilizat, cu respectarea bunastarii animalelor si a unor practici agricole prietenoase cu mediul, obiective prioritare ale Uniunii Europene la care sa se alinieze benevol sau obligatoriu si crescatorii nostri de animale, certati pana acum si cu traditiile si cu legile în vigoare.

Teodor MARUSCA