Ramona Saghin are 28 de ani, e masterand în reproductie si ameliorare genetica la USAMV Iasi. Sotul ei, Silviu Saghin, 33 de ani, e licentiat în horticultura la USAMV Cluj. Împreuna, au o ferma cu maternitate de purcei, doua îngrasatorii si terenuri pe care cultiva nutreturile pentru animalele din ferma.
Ferma de reproductie SilRam se afla în comuna Cleja, judetul Bacau, si are o capacitate de 550 de capete scroafe matca, dintre care 500 scroafe F1 hibrid, obtinute prin încrucisare între Marele Alb cu Landras. "Scroafele se afla la al doilea ciclu de fatare. Alte 50 de scroafe bunici sunt din rasa Marele Alb. Avem si 7 vieri - 4 terminali, pentru material seminal, si 3 depistatori", explica Ramona Saghin. Ca si proprietarii, ferma este tanara, realizata în cursul anilor 2012 - 2016, prin accesarea de fonduri europene în suma de 800.000 de euro, atat prin PNDR 2007-2013, cat si prin PNDR 2014-2020. "Ferma am populat-o în noiembrie 2016. Contributia noastra, de 600.000 de euro, am asigurat-o prin împrumut la banca, pe 10 ani. Ne-am pus gaj casele, masinile, viata, tineretea", ofteaza patroana.
Dar efortul îsi arata roadele. Purceii se duc, integral, în propriile îngrasatorii, iar atat ferma de reproductie, cat si cele de îngrasare sunt aprovizionate cu nutreturi de la ferma de cultura vegetala - 450 ha, din Izvorul Berheciului si Saucesti. În acest fel, sotii Saghin reusesc sa scoata profit. "Avem doua ferme de crestere de cate 2.000 de capete, respectiv cu o capacitate totala de 12.000 de capete/an. Prima ferma de îngrasare a fost realizata în 2008, prin programul SAPARD. A doua am achizitionat-o în 2012, la o licitatie. Fermele de îngrasare sunt la 30 km de cea de reproductie. Inainte, purceii îi aduceam de afara, la costuri mari si de o calitate proasta. În momentul de fata, costul de productie este de 50-55 euro/purcel (inclusiv amortizarea investitiei, dobanzile), iar de afara se aduc purcei cu 75-85 de euro", spune Silviu Saghin.
Fermele au 2,3 cicluri pe an la reproductie, 3 cicluri la îngrasare. SilRam e dotata cu o fabrica de nutreturi combinate, cu o capacitate de trei tone pe ora, precum si cu doua depozite de cereale cu capacitate de 650 de tone fiecare. Astfel, pe langa sroturile importate din Brazilia si Argentina, necesarul de cereale neacoperit de productia de la fermele familiei este achizitionat de pe piata interna, în perioada recoltarii, cand preturile sunt mai mici, si pastrat pana la recolta urmatoare. În perspectiva, vor achizitiona si un uscator de cereale.
Pretul carnii si lipsa de solidaritate a fermierilor
Totul pare sa mearga struna, dar aparentele pot fi înselatoare. Iar ferma SilRam, asemenea multora de dimensiuni mici, este prea mult dependenta de bursa carnii de porc. "Valorificarea este problema noastra cea mai mare. Preturile fluctueaza foarte mult, uneori cu mai mult de un leu pe kilogram, de la o luna la alta. Si nici cand coboram sub pretul pietei nu e simplu sa vindem, desi avem marfa de calitate. Abatorul prefera sa ia carcasa «de afara» si sa o vanda mai departe. La preturile actuale, înca suntem profitabili. Dar, cu cresterile de preturi si de dobanzi, coroborate cu scaderea pretului carnii, spectrul pierderilor este tot mai apropiat".
Sotii Saghin sunt constienti ca supravietuirea viitoare depinde de o forma de organizare. Dar, si din perspectiva asta, lucrurile sunt mai complicate decat par. "Este cat se poate de limpede: fara sa ne adunam mai multi într-o cooperativa, nu o sa putem merge mai departe. Daca lucram singuri, nu putem livra constant, cum cer abatoarele, ci sporadic, cantitati mici", opineaza Silviu. Însa Ramona adauga: "Am încercat sa vorbim cu alti fermieri, am convenit sa tinem de pret. Dar nu exista seriozitate, fiecare trage pentru el, nu am gasit sinceritate si loialitate".
O alta problema e ca, spre deosebire de alte ferme de porci, SilRam nu beneficiaza de masura bunastarii. "Nu am intrat pe programul de subventii, fiindca nu exista sesiune deschisa. Nu putem concura cu cei care beneficiaza de subventii".
Planuri de viitor
Fiind o ferma moderna, SilRam nu este un mare angajator. "În copilarie cresteam 100 de porci si aveam 10 oameni. La fermele de îngrasare am cate doi oameni. În total, avem 10 locuri de munca. Iar noi suntem zilnic aici, fiindca altfel nu faci treaba", puncteaza Silviu.
Planurile de viitor sunt legate de extinderea capacitatilor. Sotii Saghin nu vizeaza închiderea completa a lantului de productie si au un motiv obiectiv: "Nu ne dorim sa investim în abatorizare si procesare, pentru ca regiunea este saraca si nu am avea desfacere. Lumea este obisnuita sa cumpere ce e mai ieftin, din hipermarketurile din oras, fiindca au primit autorizatii de la fostul primar. Si atunci, carmangeriile mici nu supravietuiesc. Eu am avut o carmangerie si am renuntat la ea, fiindca mi-ar fi consumat tot timpul, iar rentabilitatea era minima. În plus, saracia era deprimanta. Veneau unii si cumparau de doi lei carne tocata. Dar, daca se adopta Legea reproductiei, planuim sa ne extindem capacitatea de productie, cu înca o hala, mai ales ca facilitati avem. FNC-ul poate duce trei hale de genul acesta, avem traful care ne-a costat 150 de mii, stocare - 1.300 de tone în exterior si înca 96 de tone în interior, în patru celule de cate 24 de tone".
Robert VERESS
