ing. Gheorghe MARIN, drd. ing. Ana Maria COVASA, Uniunea Crescatorilor de Pasari din Romania


Productia romaneasca de oua este un exemplu tipic de activitate economica programata sa nu se dezvolte, ba chiar sa dea inapoi. Producem acum numai 30% din ouale pe care le produceam in ultimii ani dinainte de ‘89.

Prabusirea acestei activitati a avut loc in primii 5 ani dupa revolutie. De atunci si pana in prezent, productia industriala de oua sta cantonata la 1,2 miliarde oua anual. Din cele 120 de intreprinderi avicole de stat si intercooperatiste existente acum 20 de ani, mai functioneaza doar opt, majoritatea integrate in alte societati. Acestea mai produc cca 400 milioane oua. Alte 400 milioane de oua sunt produse in intreprinderi cu capital strain (italian si libanez). Dezvoltarea acestora, inclusiv din fonduri europene, a fost posibila intrucat patronii si-au adus coparticiparea financiara din tarile lor. Nu au apelat la creditele prohibitive ale bancilor de la noi. Banci, si ele, cu capital strain.

Inca 400 milioane de oua sunt obtinute in ferme mici si mijlocii, insa tot pe principii tehnologice intensiv-industriale, infiintate dupa anul 2005. Acestea supravietuiesc cu greu datorita costurilor de productie ridicate si a pietei nefavorabile. Caci Romania se situeaza in permanenta printre tarile europene cu cele mai scazute preturi la oua.

Vom fi obligati sa aducem baterii noi pentru bunastarea pasarilor
De la 1 ianuarie 2012, vechile tipuri de baterii for fi interzise. Suntem cu ochii pe Polonia, tara in care bateriile conventionale sunt prezente zi de zi. Productia lor de oua din acest tip de baterii este considerabila. Polonia a solicitat Consiliului UE prelungirea cu inca cinci ani a termenului de interzicere al acestor baterii. Polonezii exporta cantitati impresionante de oua in Romania. Vom vedea daca Polonia va respecta Directiva UE.
La noi, in Romania, societatile de protectie a animalelor, de tip Vier Pfoten, duc o lupta incorecta si desantata pentru interzicerea bateriilor, inclusiv a celor recomandate de UE. Producatorii romani de oua nu stiu cat de departe vor duce aceste grupuri razboiul impotriva bateriilor de orice fel.

Exista cazuri in care asemenea grupuri au devastat si incendiat exploatatii avicole, pe motiv ca pasarile ar fi lipsite de confort! (in Olanda).

Si altii, in numele bunastarii, au distrus productia interna de oua si acum importa la preturi mari
In Elvetia, unde cresterea gainilor in baterii a fost interzisa printr-un referendum, practic nu se mai produc oua sau se produc la un pret foarte ridicat, iar elvetienii, care s-au impotrivit bateriilor, sunt obligati in prezent sa consume oua scumpe din import, produse tot in baterii.
A venit randul Suediei, care deja nu mai are baterii, apoi al Germaniei si al Austriei, care au procedat similar. Cu mai mult simt practic, polonezii sau italienii au pastrat bateriile pentru gaini ouatoare.

Romanii, disciplinati, vor respecta directivele UE, iar la anul vom produce si mai putine oua, datorita scoaterii din functiune a ultimelor capacitati echipate cu baterii conventionale, fara a le inlocui cu altele pe placul UE.
Noi zicem ca cei carora li s-au respins proiectele pentru accesarea fondurilor europene in vederea realizarii de ferme echipate cu baterii agreate de UE trebuie sa se considere norocosi. Noua baterie este foarte scumpa si nu se fabrica in Romania. Primim de la UE o parte din fondurile cu care ne construim fermele, dar acesti bani ii folosim pentru cumpararea de baterii din vest. Iar cealalta parte de bani, reprezentand-o coparticiparea, ii imprumutam de la banci. Banci tot cu capital strain.

Costurile din ferma sunt mai mari decat pretul de vanzare a oualor
In zona euro, dobanda de referinta este de 1%. In Romania, aceleasi baci au dobanda de referinta de 6,25%. Un calcul simplu arata ca, cel putin in primii ani de functionare, influenta dobanzilor si a cotelor de amortisment incarca destul de considerabil costul oualor. Costurile devin mai mari decat pretul de vanzare (foarte mic), iar ferma lucreaza in paguba.

In aceste conditii, desi ne intoarcem in urma cu 30 de ani, trebuie sa reluam cresterea gainilor ouatoare pe asternut permanent, realizand doua obiective: evitam procurarea foarte costisitoare a bateriilor din import si scapam de criticile societatilor de protectie a animalelor.

Pentru ca bateriile nu vor fi in permanenta scumpe (speram sa se faca si in tara), iar societatile pentru protectia animalelor vor inceta sa fie extremiste, vom construi hale bivalente: adica, dupa cativa ani de crestere a gainilor la sol, sa fie mobilate cu baterii, mai ales ca si perioada normata de lucru a echipamentelor avicole este de 10 ani.

Dupa 10 ani, vom putea sa crestem pasarile la tehnologie superioara, specifica bateriilor. Atunci, vom putea face rost de fonduri de investitii necesare modernizarii halelor si echiparii acestora - in sfarsit - cu baterii.