Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Ferme construite prin SAPARD intra in faliment

Sorin BARBOS,
Sieu - Odorhei, judetul Bistrita-Nasaud


Fac parte din Asociatia Eurofermierilor din Transilvania. La fel ca multi tineri fermieri, am crezut intr-o poveste frumoasa, publicata de grupul La Dorna: ni se promitea o ferma moderna, de tip european, prin SAPARD.
La Dorna promitea sa puna jumatate din bani pentru construirea fermei, iar cealalta jumatate de la SAPARD. Noi trebuia sa avem terenul pentru construirea fermei si pamant, pentru producerea furajelor, pentru aproximativ 20 de vaci. Urma sa dam laptele si viteii catre societatea La Dorna, timp de 5-6 ani. In acest fel, achitam acea jumatate din fonduri, cu care ne creditase La Dorna, pentru ca apoi sa ramanem proprietari pe ferme. In aceasta perioada, ni se garanta un venit minim de 1.000 de euro pe luna. Era un vis frumos si multi am crezut.

Am inceput sa facem actele in 2004, sa intabulam terenul pentru ferme, sa facem asociatii familiale. Am arendat 20 de hectare de pamant pentru fan si porumb. Tineam permanent legatura cu biroul de consultanta din Dej al societatii La Dorna. Faceau sedinte cu noi, sa ne spuna ce acte mai trebuie. Pareau ca ne ajuta. Noi am prins incredere in ei.
Intr-o zi, ne-au zis ca La Dorna nu mai are bani sa puna jumatatea promisa fiindca a construit o fabrica de produse lactate la Constanta. Dar, sa nu ne facem griji, ca La Dorna ne ajuta sa luam credit de la banca pentru toata suma deoarece Sapard ne restituie 50% din costurile fermei abia dupa terminarea constructiei.
Atunci ar fi trebuit sa renuntam, dar, nestiind ce ne asteapta, am mers mai departe. Am continuat cu acte si drumuri la Satu-Mare, unde era agentia regionala Sapard. S-a aprobat proiectul cu o valoare de 98.000 euro. Nu aveam finantare. Consultantii La Dorna ne-au anuntat ca au gasit ei banca de unde sa luam credit si un constructor care sa ne faca fermele, daca ii dam un avans de 50% din valoarea constructiei. Adica 1.200.000.000 lei vechi. Am semnat in aceeasi zi contractul de credit cu Banca Transilvania, contractul cu constructorul si ordinul de plata catre constructor. Ni s-a promis ca in 6 luni avem fermele la cheie.
Ne-au amanat 6 luni, apoi alte luni. Si, nimic! Prea tarziu am inteles ca au fugit cu banii nostri.

Dupa mai multe presiuni, La Dorna promite ca ne ajuta iar: a cumparat cesiunea de creanta de la banca pentru a putea lua un alt credit si sa facem fermele cu alt constructor. Preturile crescusera. Valoarea fermei s-a ridicat la 5,5 miliarde lei vechi, iar de la Sapard am primit, in 2009, numai 1,4 miliarde, fiindca asta era suma scrisa in contractul din 2004! Am mai primit 0,6 miliarde din rambursarea TVA, iar restul de 3,5 miliarde urma sa platesc in rate la banca pana in decembrie 2017.
In 2008, fermele erau gata. Am adus junincile in octombrie. La Dorna a platit dobanzile la banca (aproximativ 1 miliard), in baza unui contract de parteneriat, din ziua in care am scos primii bani si pana cand am intrat pe productie.
Pretul laptelui era mic in 2009 (1,2 lei/litru, plus 0,3 lei/litru subventia de la stat. In 2010, statul nu a mai dat subventia pe lapte, iar pretul laptelui a scazut la 0,82 lei/litru.
Dobanda a crescut la 16,75%, plus alte comisioane. Trebuia sa mai cumpar concentrate, medicamente, motorina, curent electric. Nu mai puteam plati. La o intarziere cumulata de 90 de zile, mi s-a facut o reesalonare a dobanzilor neachitate, dupa care trebuia sa dau la banca 5.750 lei/luna (din care 5.150 lei dobanzi si comisioane si 600 de lei rata).
Dobanzile se tot aduna si nu mai pot plati. Am incercat sa obtinem o refinantare, cu o dobanda mai mica. Imposibil!

Am solicitat o rascumparare a creditului de la o alta banca. Nici vorba! Casele din sate au valoare mica la gajare, iar terenurile nu conteaza.
Peste 20 de crescatori din Bistrita-Nasaud se afla in situatia mea. Pentru unii colegi de-ai mei s-au facut 3 reesalonari si acum au primit somatie pentru executare silita. Ne-am adresat peste tot, inclusiv la Ministerul Agriculturii. Nu am primit raspuns.
Nu e pacat ca fermele noastre sa ajunga in faliment?


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!