In Comisia Europeana se discuta insistent despre negocierile comerciale cu statele membre ale grupului Mercosur (Brazilia, Argentina, Paraguay, Uruguay). Mercosur este un important furnizor de produse pentru UE, mai ales de materii prime (minereuri de fier si neferoase, lemn, inclusiv lemn pretios), de cereale, oleaginoase, de cafea, fructe tropicale, zahar, uleiuri vegetale etc. La randul sau, UE exporta aici mai ales autovehicule, produse electronice si electrotehnice, echipamente industriale, produse de lux.

O deschidere preferentiala a frontierelor vamale europene catre Mercosur ar avea consecinte pagubitoare pentru agricultura UE. Uniunea a accentuat in mod repetat faptul ca negocierile multilaterale din cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului reprezinta cea mai buna modalitate de a asigura faptul ca toate tarile vor beneficia in mod cinstit de beneficiile aduse de cresterea comertului. Pentru a acorda concesii preferentiale intr-un acord bilateral cu tarile ai caror comercianti, cei mai puternici din lume ar face ca viitorul “fermei de familie” din Europa sa fie mult mai precar decat este in acest moment.
Exporturile Argentinei si Braziliei provin din ferme de dimensiuni foarte mari si din unitati de prelucrare in care munca se desfasoara in conditii dubioase.

Un eventual acord al Mercosur cu UE ar conduce la importuri marite de carne de vita, carne de porc, de pasari, de grau, de soia etc. In plus, concesiile privind biocombustibilii ar pune in pericol sectorul tanar de energie regenerabila, al statelor membre UE.

O contractie substantiala a productiei europene este inevitabila nu numai in ceea ce priveste sectorul agricol, ci si in sectorul agro-alimentar pe de-a intregul. N-ar trebui sa fie uitat faptul ca, in prezent, peste 30 de milioane de europeni isi gasesc loc de munca in fermele agricole si ceva mai mult de 10 milioane isi gasesc de lucru in sectorul agro-alimentar.

In plus, piata Mercosur nu este o piata sigura. De exemplu, posibilitatea de protejare a indicatiilor geografice ar fi extrem de indoielnica.
In comertul cu produse agro-alimentare, Uniunea Europeana ar pierde controlul in ceea ce priveste trasabilitatea si standardele de bunastare a animalelor, cu un risc marit de raspandire a bolilor. Ar insemna, de asemenea, un nou impuls dat defrisarilor din tarile Mercosur ca urmare a dorintei acestora de a produce tot mai mult.

Agricultorii din Uniunea Europeana se straduiesc sa produca alimente la cel mai inalt grad de siguranta alimentara, de protejare a mediului si de bunastare a animalelor. Agricultorii isi vad pozitia competitiva erodata in mod continuu, pe masura ce Uniunea Europeana duce o politica de deschidere a pietelor sale, cu putine dovezi care sa ne arate ca toti cetatenii Uniunii Europene au de castigat de pe urma adoptarii acestor masuri (ex: pretul zaharului). Ca rezultat, veniturile agricultorilor sunt in scadere (mai jos de nivelurile de sub 2.000 in multe state membre) si, ca atare, dependenta lor de platile directe este din ce in ce mai mare.

Realizarea acordului cu statele Mercosur nu ar fi decat un semnal negativ dat de UE tarilor sarace, aflate in curs de dezvoltare, care ar vedea aceasta actiune ca un acces preferential al produselor exportatorilor industriali mijlocii pe piata sa.

In momentul in care privim ratele de dezvoltare ale Uniunii Europene in ultimul an, vedem ca, in medie, am avut o crestere negativa, de 5%, in timp ce America Latina a avut o crestere negativa de 1,85%. Cand privim prognozele de crestere pentru anul urmator, vedem ca Uniunea Europeana spera intr-o crestere medie de 0,7%, iar America Latina de 5%.

Nu trebuie sa uitam ca importam masiv si astazi din statele membre Mercosur, astfel ca, incheierea unui acord preferential nu ar face decat sa asistam la disparitia lenta a agriculturii durabile a “batranului continent” si inlocuirea ei cu una pragmatica si care foloseste din plin biotehnologiile.

DR. ING. DANIEL BOTANOIU