dr. ing. Daniel BOTANOIU


Comisia Europeana urmareste cu atentie functionarea lantului alimentar in tot spatiul Uniunii. Comisia Europeana a publicat un comunicat in care se regasesc instrumentele care determina 5 orientari principale (foaia de parcurs) de functionare a lantului alimentar: competitivitatea, concurenta si protectia consumatorului, integrarea pe piata interna, supravegherea preturilor produselor agroalimentare si specula.
Comisia Europeana a publicat o comunicare a Parlamentului European, a Consiliului, a Comitetului economic si social european si a Comitetului regiunilor, intitulata: "Un lant de aprovizionare cu produse alimentare mult mai performant in Europa".

Speculatorii profita de greutatile din finantarea productiei agricole

Speculatiile asupra produselor agricole exista de foarte mult timp. Ele se fac cu scopul declarat de a prefinanta recolta viitoare insa, nu exista absolut nicio dovada a acestor speculatii. Este exact ca intr-o ancheta judiciara cand se spune ca exista indicii dar nu exista dovezi!
De ce nu s-ar face speculatii daca agricultorii si-ar gasi astfel resursele pentru inceperea noului sezon? Mai ales ca finantarea sectorului agricol a devenit o intrebare la moda.

Banca Goldman Sachs a fost prima care a "rostogolit" fonduri financiare pe pietele materiilor prime incepand cu anul 2001. Analistii celei mai rentabile banci de pe Wall Street au remarcat ca pretul materiilor prime agricole evolueaza de o maniera inversa decat cursurile indicilor bursieri. Cand primele cresc, celelalte scad mecanic. Cresterea preturilor inputurilor reduce perspectivele de crestere industriala. Goldman Sachs a inceput sistematic sa ia pozitii inainte de a acoperi riscurile portofoliului actiunilor sale.
Aceasta corelatie negativa nu se mai verifica si astazi, din punct de vedere al economistilor. Insa fondurile speculative au prins obisnuinta de a se pozitiona pe pietele alimentare. Din 20 de tranzactii, 19 sunt strict financiare, iar una singura se traduce efectiv printr-o livrare fizica.

Finantarea pietelor materiilor prime agricole este un fenomen important care poate fi observat si care a fost multiplicat de 3 ori pe parcursul ultimilor ani.
Comunitatea financiara mondiala, in frunte cu FMI si Banca Mondiala, ezita sa recunoasca si sa-si asume rolul lor in criza alimentara.
Acest imobilism nu poate trece neobservat. Comentatorii spun ca actuala criza alimentara este urmata de majorarea numarului de contracte speculative pe produsele de baza.

Speculatorii incearca sa influenteze pretul produselor agricole, furnizand informatii eronate

Actiunile intreprinse de fondurile financiare au aruncat in "ceata" formarea preturilor produselor agroalimentare. Alti observatori condamna practicile anumitor unitati bancare care "navigheaza" perpendicular pe criza alimentara pentru a-si atrage noi clienti. In februarie 2008, banca belgiana KBC propunea publicului o asigurare pe viata centrata pe sase produse alimentare, cu sloganul:

"Trageti avantaje din cresterea preturilor".

Aceasta initiativa a fost departe de a fi izolata. In Germania, Deutsche Bank a propus un fond specializat sustinut de o argumentare identica: "Cu Agricultura Euro Fond, beneficiati de cresterea preturilor".
Intr-o analiza publicata in primavara anului 2009, CNUCED a studiat comportamentul comerciantilor de produse alimentare. Sarcina speculantilor este sa incerce sa influenteze astfel cursul viitor, deregland pretul alimentelor si furnizand lumii agricole informatii alaturi de adevar.

Cu alte cuvinte, ei transforma orice eveniment economic intr-unul incendiar, anuntand colapsul pretului alimentelor. Spre exemplu, o crestere a pretului imobilelor din America Latina, ca urmare a unui joc speculativ, ar duce la cresterea pretului porumbului. De ce? Pentru ca anumiti comercianti isi imagineaza algoritmele si seriile statistice ca sprijin al faptului ca pretul porumbului este corelat cu pretul imobilelor latino-americane.
Unii comercianti cumpara titluri ale porumbului. Imediat, ca oile, ceilalti operatori urmaresc miscarea si, astfel, porumbul devine inabordabil, independent de previziunile de productie sau de nevoile reale ale pietei.

Descurajarea speculatiilor face necesare depozitele de garantie pentru operatiunile la termen

Costul produselor alimentare poate reprezenta o chestiune de viata sau de moarte pentru milioane de saraci din lume. Ca urmare, acest gen de speculatii nu poate fi acceptat.

Dupa crah-ul bursier si criza alimentara, SUA, Marea Britanie si Germania au interzis vanzarile descoperite de anumite produse. Dar cu ce efect? Cand o practica este interzisa intr-o tara, nimic nu o impiedica sa fie pusa in practica in alta tara.
Operatiunea de descurajare a speculatiei este foarte costisitoare. Trebuie constituite obligatoriu depozitele de garantie pentru operatiunile la termen, pentru a suprima efectul de balansare. Puterea publica trebuie sa se asigure ca aceste depozite financiare exista si ca operatorii respecta regulile.

Speculatiile de pe pietele agricole pot pregati urmatorul crah financiar, dublat de aceasta data de un crah alimentar. Agricultorii au un profil similar cu cei care imprumuta bani: ei nu cunosc pretul viitorei lor recolte insa finanteaza la un nivel ridicat prezenta riscului. Nimic nu impiedica agricultorii sa se imprumute de pe piata internationala de la operatori care fac pariuri pentru noi cresteri a valorilor agricole.

Asa s-au imprumutat americanii, nu pe capacitatea lor de a rambursa imprumutul, ci pe plusvaloarea realizata in cazul vanzarii imobilului. Producatorii indatorati revand imediat datoriile lor vehiculelor financiare si, intr-o zi, pietele financiare vor "calatori" pe creantele lor care nu valoreaza nimic.

Masuri pentru transparenta si echilbru pe tot lantul agroalimentar
La nivel european exista o serie de probleme aflate in discutie, si anume:
- Ce tip de masuri vor trebui adoptate pentru a asigura echilibrul si a aduce mai multa transparenta in relatiile comerciale de pe intreg lantul alimentar?
- Initiativele de autoreglare, cum este codul de bune practici comerciale, trebuie sa aiba un caracter obligatoriu sau facultativ. Si daca acestea sunt facultative, ce mecanisme trebuie puse in practica pentru a garanta executarea lor? Iar daca sunt obligatorii, cum vor trebui ele reglementate?
- Exista in statele membre rapoarte comerciale ce sunt foarte clare cu privire la acest lant alimentar? Exista rapoarte cu privire la controlul preturilor produselor agroalimentare? Exista marje excesive de profit sau abuzuri savarsite pe anumite paliere ale lantului alimentar? Ce masuri au fost adoptate pentru a remedia aceste abuzuri?
- Ce masuri trebuie adoptate pentru a corecta limitarile teritoriale ale ofertei care duc la reducerea eficientei economice si incalca principiile pietei interioare?
- Ce masuri trebuie luate la nivel european pentru a promova si facilita restructurarea sectorului agricol astfel incat sa nu se intre in conflict cu legislatia referitoare la concurenta?

Acestea sunt probleme la care se cauta raspunsuri pentru a putea depasi situatia actuala destul de complexa si pentru a face fata provocarilor viitoare in care pe prim plan se gaseste preconizata criza alimentara.

Daca va gasi raspunsuri, Europeana va continua sa fie un actor extrem de important pe piata internationala a produselor agroalimentare, ceea ce va duce la mentinerea "in viata" a sectorului ei agroalimentar.