Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Comportamentul post-socialist al micilor viticultori

Pe 6 ianuarie, Valerie Villemin-Ciolos a sustinut public teza sa de doctorat, intitulata "Procesul de restructurare comportamentala post-socialista si bipolaritatea traiectoriilor din industria viti-vinicola romaneasca" ("La restructuration comportementale postsocialiste et la bipolarité des trajectoires vinicoles roumaines"), in cadrul Centrului International de Studii Avansate in stiinte agricole (SupAgro) din Montpellier.

As aprecia importanta acestui eveniment din mai multe puncte de vedere:

In primul rand, pentru ca analizeaza sectorul vitivinicol romanesc; in al doilea rand, datorita faptului ca se refera la un fenomen complex, specific economiilor post-socialiste. Analiza sa ajuta la intelegerea transformarilor structurale care au avut loc in cadrul sectorului vitivinicol romanesc, evidentiind rezistenta social-politica si inertia, factori specifici ai acestei perioade de tranzitie.

In al treilea rand, importanta lucrarii este data de faptul ca autoarea se apleaca cu meticulozitate spre analiza traiectoriilor exploatatiilor de subzistenta din cadrul sectorului vitivinicol. Spre deosebire de cele mai multe studii elaborate in aceasta perioada, care au fost dedicate analizei exploatatiilor comerciale. Ori, trecand peste problema spinoasa a accesului la date pe care acest demers l-a impus, aceste exploatatii reprezinta o realitate a agriculturii romanesti. Logica lor de functionare merita a fi analizata si inteleasa, avand in vedere ca aceste unitati, desi de talie foarte mica (0-0,25 ha) si orientate catre autoconsum, reprezinta 99% din numarul exploatatiilor din sectorul viti-vinicol si acopera aproximativ 70% din suprafata viticola la nivel national.

Exploatatiile noastre vitivinicole sunt orientate divergent, unele catre logica comerciala, altele catre autoconsum. Aceste doua tipuri de structuri nu raspund la acelasi tip de stimulente economice. Ca atare, abordarea trebuie sa fie diferentiata si din punct de vedere al strategiilor agricole oferite de clasa politica. Lucrarea deschide astfel oportunitati de reflectie catre necesitatea de politici indreptate catre cele doua tipuri de structuri, masuri specifice fermelor mari comerciale, dar si masuri destinate nevoilor fermelor mici.

Merita, de asemenea, evidentiat, numarul mare de specialisti, in cercetare si in educatie, pe care acest eveniment i-a reunit, locul de desfasurare fiind Centrul International de Studii Avansate in stiinte agricole (SupAgro). Juriul a fost compus din: Wladimir Andreff, Universitatea Sorbona, Paris (raportor); Erik Mathijs, Universitatea Catolica din Louvain (raportor); Gina Fintineru, Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Bucuresti (examinator), Alain Pouliquen, INRA Montpellier (examinator), Etienne Montaigne, Montpellier SupAgro (director de teza).
Pot sa spun ca sunt familiarizata cu rigoarea si profesionalismul expertilor de la INRA Montpellier inca de la inceputurile carierei mele de cercetator. Acest centru reprezinta unul dintre primii poli ai cercetarii agronomice europene si unul dintre centrele cu cea mai mare concentratie de competenta si expertiza in domeniul agricol de la nivel mondial. O caracteristica majora o reprezinta sinergia dintre invatamantul superior si cercetare. Aceasta viziune a integrarii debuteaza la mijlocul anilor ?80, in jurul unui nucleu format de catre ENSA M si INRA Centrul din Montpellier, ajungand ca astazi acest pol agronomic sa regrupeze 118 unitati de cercetare, cu un efectiv de 2.350 cercetatori si profesori-cercetatori. Se acopera astfel un larg evantai de competente in domenii legate de agricultura, produse alimentare, biodiversitate si mediu, in multe dintre acestea centrul dispunand de o binemeritata reputatie stiintifica.
Iata unde duce un proces de reflectie indelung pregatit, bine pilotat de catre Ministerului Agriculturii si Pescuitului si Ministerul Invatamantului Superior si al Cercetarii, in care unitatile de educatie si invatamant sunt considerate nu obiect al reformei, ci componente de baza ale unui sistem al cunoasterii in evolutie. Rezultanta este cresterea si consolidarea sinergiilor dintre cercetare si institutiile de invatamant, cresterea vizibilitatii comunitatii stiintifice.

Gina FINTINERU,
USAMV Bucuresti


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!