Infiintat in 1897, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Cresterea Ovinelor si Caprinelor de la Palas, Constanta este cel mai vechi centru de cercetare zootehnica din Romania. Din 1897 pana astazi, aceasta institutie nu si-a schimbat niciodata profilul de activitate.
Institutul nostru a fost creat special pentru a imbunatati performantele morfo-productive ale oilor din Romania - spune Radu Raducu, directorul general al institutului. Domeniile principale de activitate sunt ameliorarea si genetica la oi si, mai nou, la capre. Asta inseamna, pe de o parte, imbunatatirea performantelor la rasa curata pentru toate rasele de ovine, crearea de noi rase, specializate in functie de directia de exploatare si in functie de cerintele pietei.
Dupa 1989, schimbandu-se sistemul de proprietate, au aparut foarte multi crescatori mici si mijlocii, detinatori de terenuri si de animale. Preocuparile Institutului s-au indreptat spre elaborarea si dezvoltarea unor tehnologii adaptate direct exploatarii pentru carne si lapte si in functie de dimensiunea exploatatiei. In acest sens, s-au creat aici tehnologii pentru module de 100, 150, 200, 250, 500, 1000 de oi.
Un alt domeniu de studiu este cel al biotehnologiilor de reproductie. Dupa 1989, in productie, in agricultura reala, nu s-au mai aplicat programe coerente de ameliorare a efectivelor de oi, nu s-a mai respectat zonarea raselor. Or, nu poti sa cresti o rasa care nu e adaptata la zona. Merinosul de Palas nu poti sa-l cresti la munte. Tigaia nu poti s-o duci in varful muntelui sau turcana s-o aduci in Baragan. Prin biotehnologiile de reproductie, incercam sa marim intensitatea difuzarii progresului genetic pe care-l realizam la institut. Utilizam in acest scop insamantarile artificiale, producem si conservam materialul seminal, dirijam astfel indirect rasele in zonele in care trebuie in mod normal sa se dezvolte, subliniaza Radu Raducu.
O unitate strategica doar in vorbe
Institutul nu primeste bani de la bugetul de stat si, deci, este nevoie sa se autofinanteze prin proiectele de cercetare, obtinute prin licitatie. Cam 80% din fonduri sunt atrase prin proiecte de cercetare care sunt gestionate de Ministerul Educatiei si Cercetarii prin Centrul National de Management Programe si de Ministerul Agriculturii prin Planul Sectorial de Cercetare Dezvoltare. Cu toate acestea, institutul este tratat ca orice alta structura bugetara.
Prin declaratiile lor, guvernantii au caracterizat Institutul Palas drept unitate strategica. Dar, cand se pune problema sprijinului efectiv pentru indreptarea situatiei financiare, nu se gasesc solutii.
In zootehnie si, mai ales, in cresterea ovinelor si a caprinelor, este o munca permanenta, nu exista sarbatoare, viscol sau zloata. Exista doar griji. La nivel de discutii, toti ne sustin. Inainte de 1990, existau ferme de elita care detineau un patrimoniu deosebit de important, animalele cele mai valoroase din varful piramidei de ameliorare. Fermele de elita au disparut. Efectivele au fost luate de particulari care nu au avut rabdarea sa amelioreze o calitate ori alta a animalelor. Au facut si ei ce-au putut. Multi au exportat femele extrem de valoroase ca animale pentru carne, isi aminteste Radu Raducu.
Agentia Nationala pentru Ameliorare si Reproductie in Zootehnie detinea in judete depozite de berbeci si material seminal congelat, utilizat pentru ameliorarea raselor locale. Acum nu mai exista nimic! As zice ca a fost norocul nostru ca am ramas singurii si suntem necesari. Dar asta este o tragedie, nu un noroc, constata cu regret Radu Raducu.
Legea este gata dar cercetatorii o asteapta de doi ani...
La fel ca toate centrele de cercetare din agricultura, si Institutul de la Palas asteapta de doi ani Legea 45/2009, care intarzie sa intre in dezbaterea Camerei Deputatilor. Se spera ca o parte a cercetarii agricole sa fie finantata prin bugetul Ministerului Agriculturii. Cand este vorba de venituri, institutul este tratat ca orice alta societate comerciala: sa produca proiecte, sa obtina bani! Regimul nostru este de autofinantare.
Cand e vorba de cheltuieli, trebuie sa cerem aprobari, ca orice unitate bugetara. Mai ales acum, cand zice ca suntem in criza de bani la bugetul de stat.
Avem nenumarate bariere cand vrem sa investim banii pe care noi i-am castigat. De exemplu, am castigat proiecte in care aveam nevoie sa importam berbeci. Am organizat o licitatie. Am scris in Caietul de sarcini toate conditiile, cum sa fie animalele. Dar eu n-am reusit sa merg sa vad animalele inainte de a fi aduse in curte. De ce? Pentru ca legea pleaca de la ideea ca tot romanul este hot. Eu, ca simplu cercetator, ar trebui sa merg la ferma care vinde, sa vad ce cumpar, sa nu mi se aduca in curte ceea ce nu stiu daca imi trebuie, se indigneaza directorul.
Nu exista drepturi de redeventa asupra proprietatii intelectuale?
Institutul de la Palas a umplut tara de oi Merinos si, totusi, se zbate sa supravietuiasca.
Ma gandesc, spune directorul Raducu, daca nu ar fi rezonabil sa se instituie o taxa de redeventa de 0,1% pe profitul celor care au beneficiat de progresul cercetarii realizate de institut. Relatia dintre cercetare si crescatori ar fi alta.
Sau, poate ca statul ar trebui sa impuna institutului sa introducem anual 1.000 de berbeci de reproductie in circuit. Din cei 1.000 de berbeci, 800 sa-i plateasca statul, iar eu sa-i dau gratis la crescatori. Sa fie un fel de subventie indirecta. Sa nu-i dea banii direct crescatorului sa cumpere berbecul. Ce s-ar realiza astfel? Oamenii ar schimba berbecii din turme, fiindca foarte multi mentin berbecii la nivelul turmelor timp de mai multi ani, ceea ce, in timp, duce la degenerarea efectivelor. S-ar face astfel un pas obligatoriu in programul de ameliorare.
Daca un crescator are oi Merinos si vrea sa se orienteze spre productia de carne, el vine la institut si zice ca i s-au repartizat, de exemplu, 5 berbeci de carne, pe care statul i-a platit la institut. Ar fi un sprijin extraordinar pentru noi. Solutia asta, cu 0,1% redeventa, ar fi extraordinara...
Directorul de la Palas a pastorit bine relatia cu oierii. Nu i-a vandut oricui tot ce ar fi vrut sa cumpere.
Pe mine ma intereseaza relatia cu crescatorii. Daca vine un om de afaceri si imi cere sa cumpere toata rasa de lapte pe care o am in institut, nu pot sa-i vand. Nu stiu ce face el cu aceasta rasa. Eu n-am dreptul sa o las sa fie distrusa. De aceea, munca noastra trebuie gandita foarte atent. Daca un efectiv incepe sa decada, este greu de refacut. Oierii din Romania nu sunt oameni de afaceri. De aceea, si cei cu ferme mici trebuie sa beneficieze de progresul genetic pe care-l realizam noi.
Ovinele aduc venituri mari din export, dar nu sunt sustinute prin subventii
Avem anual contacte cu fermierii. Organizam anual conferinte nationale cu crescatorii, simpozioane, expozitii, participam la targuri, ca sa vada si agricultorii ce realizam noi.
Sa observam ca veniturile din exporturile de oi sunt de peste un miliard de euro. Este cel mai mare venit obtinut din exportul de produse agricole pe anul 2010. Totusi, ovinele nu sunt sustinute la nivel guvernamental prin subventii, cum se intampla in alte tari din UE, este de parere Radu Raducu.
In anul 2008, jumatate din suma alocata de 13 miliarde de lei vechi pentru Institutul Palas a fost transferata pentru anul 2009. In anul 2009, s-au redus fondurile contractate pentru 2009 cu 75%, inclusiv cele transferate din 2008. Situatie in care institutul a trebuit sa realizeze toate activitatile. In 2010, fondurile s-au redus cu 80% la Ministerul Cercetarii si cu 20% la Ministerul Agriculturii.
Cum sa traiesti cand stii ca ai o suma pe care ai contractat-o si ti se reduce din nou cu peste 75%?
A gasit directorul formula supravietuirii? Greu de spus. Incepand cu mine, am redus salariile la tot colectivul de cercetare cu peste 50%. Am zis pentru o luna-doua, cat va dura... si s-a dus tot anul 2009. Acum au salarii foarte mici si nu m-am atins de banii muncitorilor, tehnicienilor, laborantilor, contabililor. Ce poate insemna un salariu de 800 de lei pe luna?
Avem 90 de angajati la institut. Cu cei din statiuni, pentru care am dat 40% din fondurile institutului pentru a-i sustine. Avem oameni de calitate si au inteles situatia.
VIOREL PATRICHI
