Daniel BOTANOIU

Pentru europeni agricultura reprezinta mai mult decat un sistem de productie. Pozitia exprimata de UE in negocierile cu Organizatia Mondiala a Comertului arata ca agricultura europeana are si functii de dezvoltare rurala, de mediu, de conservare a culturii si obiceiurilor si chiar a peisajului din mediul rural.


Avand in vedere toate acestea, a aparut conceptul multifunctionalitatii agricuturii. Acest concept reprezinta tipul de agricultura care este durabil si viabil din punct de vedere economic. In egala masura, utilizam acest termen pentru a exprima ingrijorarile legate de activitatile non-agricole sau non-economice ale agriculturii, cu o atentie deosebita indreptata asupra agriculturii de tip familial.
Reforma PAC este un exercitiu periculos. Fiind al doilea buget, ca marime, al UE, politica agricola comuna este inconjurata de aprobari, dar si de critici venite din partea statelor membre si din partea organizatiilor de agricultori, a comerciantilor, a procesatorilor etc.

Obiectivele agriculturii europene sunt legate de:
Asigurarea securitatii alimentare a UE, obiectiv subestimat, dar care ramane valabil avand in vedere fluctuatiile actuale de pret si cresterea cererii la nivel mondial in anii urmatori;
Asigurarea unui venit echitabil pentru agricultori, de aceea trebuie o sustinere publica, deci comunitara. Venitul agricultorilor a scazut vertiginos in 2009;
Asigurarea unui pret rezonabil pentru consumatori;
Protectia mediului si schimbarile climatice, administrarea eficienta a apei, gestionarea eficienta a biomasei etc.
Repartizarea ajutoarelor reflecta "greutatea" pe care o are agricultura in fiecare stat membru (nu insa "greutatea" economica).
Franta, a carei agricultura reprezinta 20% din sectorul agricol european, primeste evident 20% din bugetul alocat PAC, in timp ce Germania primeste numai 13%.
Bugetul agricol european este de cca 57 miliarde de euro, ceea ce reprezinta 0,4% din PIB-ul european (trebuie comparat bugetul actual cu cel aferent anului 1980 sau cu bugetul alocat ministerelor de aparare din fiecare stat membru).

Bugetul se compune din trei parti: ajutoarele directe pentru agricultori (in jur de 40 miliarde euro), masurile de piata (4 miliarde euro, din care depozitarea privata care a permis limitarea crizei laptelui) si dezvoltarea rurala cca 13 miliarde).

Pentru noile state membre, aceste ajutoare care cresc progresiv raman totusi inferioare celor din vechile state membre. Unul din obiectivele noii reforme este legat si de stabilizarea acestor ajutoare si de echilibrarea lor.
In ultima perioada, au aparut noi intrebari care necesita raspunsuri:

Putem mentine, in perioada de criza bugetara, nivelul actual al bugetului PAC?

Cum va fi repartizat acest buget intre statele membre? (Marea Britanie refuza sa plateasca mai mult la bugetul UE)

Ce criterii vor fi adoptate la atribuirea acestor ajutoare?
Ajutoarele acordate agricultorilor trebuie sa-i ajute pe acestia sa faca fata urmatoarelor riscuri: climatice (incidentele climatice), sanitare (bolile la animale) si economice (volatilitatea preturilor materiilor prime).
Daca aceste ajutoare sunt in primul rand pentru sustinerea veniturilor agricultorilor (care sunt sub media celorlaltor meserii), ele sunt in egala masura si baza pentru serviciile publice pe care le face fermierul: dezvoltarea rurala, protejarea mediului si bunastarea animalelor (conditionalitate) care au produs efecte in numeroase state (cum este cazul Directivei privind nitratii din Marea Britanie).
Numeroase ajutoare sunt considerate a fi depasite, ele avand la baza referintele istorice, ceea ce produce inegalitati intre agricultorii europeni.
Tinerii agricultori sunt confruntati astazi cu pretul mare al investitiilor, ceea ce-i descurajeaza in continuarea activitatilor lor.

Tratatul de la Lisabona da o mai mare importanta Parlamentului European, in materie de agricultura, ceea ce reprezinta un avans in directia democratizarii, insa are si un mare risc legat de sensibilitatea mai mare fata de activitatile de lobby-ing.
Cum se poate lupta impotriva "cartelurilor" impuse de industrie, procesare si distributia produselor alimentare?
Numeroase state din afara UE au criticat de-a lungul timpului PAC si distorsiunile pe care aceasta le aduce in comertul international datorita subventiilor la export, a promovarii productiei si sustinerii taxelor vamale la un anumit nivel.
Intrebarea care se pune este urmatoarea: este Europa o fortareata agricola?

Incepand cu reforma PAC din 2003 s-au decuplat ajutoarele directe. Europa este prima exportatoare de produse agroalimentare, dar si prima importatoare de produse agricole materie prima; 70% din importuri vin din tarile aflate in curs de dezvoltare.
UE nu poate accepta propunerea Braziliei si SUA de a reduce taxele vamale la importul de carne de bovina si pasare. Europa, in plus, nu acorda ajutoare la exportul de produse in Africa.

Ajutoarele acordate de SUA sunt nefaste pentru comertul mondial si acest lucru ar trebui sa se incheie odata cu negocierile acordului ciclului Doha.