Nela Prodan si-a construit o ferma inca din anul 2000. Nu avea bani suficienti ca sa cumpere juninci din import. A cumparat vaci de la taranii din satul natal, Aiton, judetul Cluj. Le-a ameliorat treptat, cu tauri din rasa Baltata Germana de la Semtest BVN Targu-Mures.

Un inginer constructor vine sa creasa vaci in satul natal
Nela Prodan are 50 de ani, dar nu-i dai. E brici. Pana in 1994, a lucrat in constructii. De altfel, a facut, mai intai, Facultatea de Constructii.
Imediat dupa revolutie a facut o societate comerciala in alimentatie publica; apoi s-a extins in comert; si-a incercat norocul si in abatorizare. A cumparat o ferma in Hunedoara. Orasul muncitoresc s-a prabusit. Nu au mers nici afacerile ei. Parintii au imbatranit si ea s-a tras spre casa. In 2000, a incercat sa patrunda pe piata carnii, dar "jocurile erau deja facute".
Cu banii pe care-i mai avea, a cumparat fostul CAP, paraginit cu totul, din satul Aiton. Grajdurile, cu pereti din piatra de rau sau de caramida, nu mai aveau nici acoperis. Sotul, crescut la oras, a refuzat sa vina "la coada vacii". Avea deja doi baieti, din care cel mai mic a urmat-o si a ajutat-o. Acum, si sotul a venit "la tara". Nici acum nu-i place vaca. Rade tare, contagios, nici nu ai zice ca vorbeste despre o experienta dramatica din viata ei.
"Parintii m-au dat la scoala ca sa ma scoata din nacaz, si eu tot la nacaz am tras. Ma rog, nu este un nacaz, dar nici viata normala nu avem... Nu prea apuc sa gandesc. Suna telefonul: sau sunt pe tractor la camp, sau fata o vaca, sau nu mai merge dozatorul... La hartii, lucrez numai noaptea. Pe tractor, tot noaptea. Mai ales la grebla, pentru ca nu am asa mecanica puternica. Ferma imi rapeste practic tot timpul."

La ferma, n-ai week-end, n-ai sarbatoare, n-ai zi libera...
"Ma tarasc. Utilajele mele sunt vechi. Energie mai am eu ceva, dar tot mai putina. Ma simt tot mai obosita si fac lucrurile la repezeala, mai aman. M-am ambitionat sa supraveghez si lucrarile unde se duc materiale pe camp. O zi pe saptamana mulg chiar eu pentru ca vreau sa-mi vad animalele. Si vreau sa-i dau liber mulgatorului. Am unul singur si trebuie sa-i dau zile libere! In dimineata de Anul Nou, de Craciun, mulg tot eu. Nici barbatii care lucreaza in zootehnie nu au duminica. Ei tot rad de mine ca vreau sa fiu egala cu ei..."

Consatenii au primit-o urat
Acum doua mii de ani, prin Aiton trecea drumul roman de la Potaissa (Turda) la Napoca. Este este o zona defavorizata, la aceeasi altitudine cu Feleacul. Perioada de vegetatie e mai scurta. Aici se semana porumbul abia in mai. Bruma vine devreme, in septembrie. Nu exista ape curgatoare, pentru irigatii. Prin urmare, productia e mica.
Nela Prodan a avut ceva teren de la parinti. In 2001, a cumparat 70 ha, loturi mici, la preturi convenabile.
Lucreaza 110 ha si are alte 50 de pasune cultivata. A inceput numai cu utilaje romanesti, vechi.
"Consatenii m-au primit urat la inceput. Furasera tot. Fusese aici un italian, Spinelli. Cu el s-au purtat frumos. Le-a dat bani frumosi la inceput, pana cand a bagat ferma in insolventa si le-a tras o mare teapa. Eu nu aveam bani. Noaptea, coceam cuptoare de paine sau urcam pe tractor, ziua mergeam la sapa cu 30-40 de tigani. Praseam cot la cot cu ei. Aveam o masa lunga, cat grajdul. Nu mancam pana nu spuneam Tatal Nostru in picioare".
Si-a instalat biroul intr-o rulota, langa grajduri. Aici are calculatorul, imprimanta, laptopul, face hartiile pentru ferma, pentru Cooperativa Somes-Aries si tot aici, uneori, doarme noaptea.

"Prefer sa cresc eu taurasii"
Nela Prodan a aflat ca la Comisia Europeana s-a avizat notificarea pentru acordarea sprijinului de 300 de euro pentru fiecare vaca sau metis din rase pentru carne din zonele defavorizate. Nu mai vinde viteii la 4-5 zile. Prefera sa creasca taurasii de Baltata pana la 600 kg. Nu intelege de ce MADR nu considera eligibila aceasta rasa si pentru carne. Mai ales ca a facut ameliorare in aceasta directie.
Dna Prodan spera ca subventia pentru vaca de carne sa se acorde consecvent. "Imi doresc un pic de coerenta, sa-i vad pe cei care conduc agricultura ca se tin de cuvant. Ce spun azi sa fie valabil si peste 5 ani. Nu vreau sa ne tina in spate. Daca exista un program pentru cresterea taurasilor, sa se tina de el. Or, la noi, dupa ce ai crescut vitelul, dispare programul. Eu chiar am obosit!".

Forta de munca calificata nu mai exista de 20 de ani
A urmat un curs de insamantator la Semtest BVN Targu-Mures si isi insemineaza singura vacile. La rugamintea directorului Mircea Roman de la BVN, face acest serviciu pentru patru sate. "Am facut toate cursurile posibile: de crescator de animale, de inseminator, pentru managementul afacerilor agricole, de consultanta agricola, de crescator de bovine etc. Eu nu am studii in domeniu si nu puteam accesa fondurile. Badea Ion cu 4 clase poate accesa, eu nu, ca nu am studii de specialitate. Si tot a trebuit sa angajez formal pe cineva ca sa spun ca am zootehnist. Dar eu am invatat de nevoie, in ferma."

O femeie razbate in lumea barbatilor
Au crescut cei doi baieti. Cel mic e pasionat de ferma. A terminat Facultatea de Drept si e student la Stiinte Agricole. "Il solicit mult, este un copil cu potential. Cel mare e casatorit si nu are treaba cu ferma".
Nela face orice munca in ferma ei. "Cand am urcat prima data pe tractor, hohoteau baietii de numa-numa! "Doamna Nela, maine mai veniti?" - ma intrebau barbatii. Ma dureau toate oasele, ma supara un genunchi. Puteam sa conduc numai cu niste talpi groase, ca nu ajungeam cu piciorul la ambreiaj. Cand trebuia sa apas pe ambreiaj, ma sculam in picioare. Cand ajungeam la capat, eram fericita. Eu, asa sunt isteata, dar tot m-or pacalit. Duceam odata gunoi de grajd pe camp. Mi-e frica de remorca, ma fac ca nu-i acolo. Si cand vin cu balotii de pe camp, la fel fac, nu intorc capul, sa nu vad remorca. Aveam o panta de coborat. De fiecare data, simteam ca remorca ma impinge. Ce Dumnezau se intampla? Cel care ma incarca cu gunoi, imi punea mereu o cupa mai mult. Radea. Mi-au trebuit vreo trei ture sa inteleg. Am inceput sa numar cupele si la 12 ziceam: gata!. Un tractorist are mai multa forta, probabil ca abilitati si dexteritati, dar nu si creier mai mult. Ei, findca sunt barbati, se considera mereu superiori".

Fondurile europene - fata morgana pentru fermierii mai mici
A facut o greseala. A cesionat baiatului toate actiunile societatii, ca sa obtina mai usor un proiect european pe instalarea tinerilor fermieri. Dupa ce a finalizat toata documentatia, cei de la Cluj au ajuns la concluzia ca are prea multe parti sociale. Celor de la judet li s-a parut ca baiatul e prea bogat! Ce-i mai trebuie fonduri europene?
"In 2007, am incercat si eu un SAPARD, dar am fost respinsa din cauza conjuncturii create de gripa aviara. Ne-au ridicat toate autorizatiile, tuturor. Cereau filtre la intrarea in ferma. Am luat un credit, am betonat platforma, ca sa corespund. In final, fost respinsa. Nu am primit autorizatia," povesteste Nela Prodan.
Crede ca ar fi util un sistem de creditare pentru agricultura. "Cu 3-4% dobanda. Asa, noi luam credite cu dobanda de 13-19%. In Romania, s-a platit cel mai mic pret pentru lapte. Iar noi cumparam totul la preturi mai mari ca in UE, inclusiv la motorina".

O instalatie de muls recuperata de la o ferma din Olanda
Instalatia de muls la conducta a demontat-o din 3 ferme din Olanda.
"A venit un fermier olandez aici. La ei dispareau fermele de 20-30 de vaci. Dadeau faliment. Era un program de despagubire din partea statului. Au incurajat mult fermele mari. Au dat bani celor care au comasat toate terenurile langa ferme.
Am mers cu el in cateva ferme dezafectate. Am demontat instalatiile. Stiam din carti. Am taiat si cablurile de acolo. Cand am pus toate cap la cap, mi-era frica sa apas pe buton, sa vad daca merge. A mers. Lumea este extrem de saritoare acolo, in Olanda..."

E greu sa te desparti de o juninca. Mai bine, de o vaca cu lapte
Prin 2007, Nela Prodan avea 72 de vaci. Apoi s-a dus in jos. Pana in 2010, iar a crescut. Acum incearca sa se stabilizeze. Are 101 vaci, din care 46 mulgatoare. A ajuns deja la a doua generatie fatata in ferma.Vacile ei sunt mai robuste, mai productive si cu talie mai inalta.
"Mai vand, de nevoie, cate o juninca buna, cand sunt inghesuita cu banii, dar, in general, strang din dinti cand vand. Prefer sa vand o vaca cu lapte, dar nu tineretul. Cu cat teren am, nu vreau sa ma dezvolt mai mult. Poate pentru fiul meu voi incerca si vacile de carne. Pasunile noastre sunt slabe". A ingradit cu gard electric 20 ha de pasune insamantata cu lolium si festuca de la Green Master.
Pe masina cu care duce laptele la dozator scrie SC PROVAC SRL, Ferma Aiton. Un dozator elvetian, care se defecteaza frecvent. Vinde zilnic 170-200 l, dar principalul beneficiar este Friesland, unde vinde prin Cooperativa Somes-Aries.

Necazurile iti vin in minte seara, cand pui capul pe perna
Baiatul cel mic are 23 de ani. "I-am spus sa se mai gandeasca daca vrea sa faca agricultura. Daca esti salariat la altul, seara ai uitat tot. Un zootehnist nu uita nici noaptea de munca lui. Necazul meu vine seara, cand pun capul pe perna. Daca lipsesc o zi, atunci apare ceva: se strica o piesa la un tractor, cade dozatorul... Eu fug la strungar, dupa nu stiu ce piesa. Daca o juninca intra in calduri, trebuie sa ma duc s-o insamantez."
A ajuns la o medie de 4.500-4.800 l pe cap de vaca. Are 3 vaci care depasesc 6.000 l. Baltata da lapte daca o furajezi constant. Vitelul de Baltata se vinde mai bine ca cel de Holstein.
Le curata ogloanele anual cu un medic, dar cele mai multe tratamente le face singura.
"Am invatat de toate. Rezolv singura distocii si prolapsuri. Am pierdut trei animale, dar am invatat. Cand e prea greu, chem medicul, dar fara mine tot nu se face."
Ma uit la aceasta femeie si nu-mi vine sa cred. Imi povesteste despre necazuri, spune ca nu mai poate, ca nu mai are energie. Si, de fiecare data, o aud: "Dar eu tot cred ca am sa reusesc".
Or, ea a izbutit deja.