Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Ferma lui Vasile Iliuta de la Floroaica creste juninci pentru reproductie

In satul Floroaica din comuna Valcelele, era pe vremuri "ferma de partid" a judetului Calarasi. Cu porci, vaci, oi si un mic abator. Imediat dupa '90 a fost distrusa. Vasile Iliuta, primarul comunei, a constituit societatea Iliagro si a modernizat complexul de vaci.

"Opt ani mai tarziu, trebuiau alti bani, alta gandire, alti oameni", spune Iliuta.
Apoi, l-a adus langa el pe Alexandru Iancu, devenit ulterior co-proprietar. De fel din comuna Manastirea, tot din judetul Calarasi, Alexandru Iancu a terminat Facultatea de Zootehnie in 2006, la Bucuresti. Primul scop al investitiei a fost productia de lapte. Treptat, pe masura ce costurile de productie au crescut, iar fabricile de lactate au facut nazuri tot mai frecvent, cei doi si-au nuantat strategia: vor merge spre modelul fermei de reproductie. Alexandru Iancu este acum administratorul fermelor zootehnice ale Iliagro. Complexul are 1000 de bovine, din care mulge 350 de vaci.
Iliuta si Iancu au pus bazele fermei in anul 1998. Au inceput cu material seminal din SUA si Canada de la taurii aflati in top la toate companiile mari. Acum, mai corecteaza doar punctele slabe din ferma. "Peste un milion de euro ne-a costat numai genetica. Am adus nuclee genetice din toate tarile: Germania, Olanda, Franta, Ungaria, Luxemburg, Austria. De aceea, nu ne putem opri doar la productia de lapte, desi noi asta stim sa facem", explica Iancu.

"La cata genetica am adus, ar fi pacat sa nu facem COP"
Ferma face parte din Asociatia Generala a Crescatorilor de Taurine din Romania, care, teoretic, functioneaza din 1990. Alexandru Iancu spune ca nu a intrerupt niciodata controlul oficial al productiei. Face analizele pentru lapte la Asociatia Holstein.ro de la Pantelimon si primeste rezultatele prin e-mail.
"La cata genetica am introdus aici, ar fi pacat sa nu mai facem controlul oficial al productiei. Am investit prea multi bani in genetica pentru a ne mai opri. Nu stim ce ne va oferi viitorul. In fiecare an, am scos mame de taur. Taurii din mamele noastre de taur ii trimitem la abator. Nu am testat pana acum niciunul. Vrem sa avem in spate arborele genealogic al fiecarui animal. Daca maine hotaram sa vindem vitele, vom scoate animale verificate pe piata", explica inginerul.
(Ce bine ar fi daca asemenea taurasi cu origine atestata ar ajunge prin satele indepartate...).

Unde s-au pierdut datele de la ANARZ ale fermelor?
El avertizeaza ca se mentin deficiente la ANARZ. "Nu se tine Cartea de rasa. Noi le trimitem datele COP si ei sustin ca nu le au. Vorbe! Eu am cerut certificat de origine pentru animalele mele si nu am primit nimic de la ei, dar am trimis datele", spune administratorul.
Si totusi, AGCTR pretinde ca tine si Registrul genealogic. Nu ANARZ trebuie sa se ocupe de asta. Nu s-a efectuat controlul 2-3 ani si atunci s-au pierdut datele.
Laboratorul de la Pantelimon trimite datele la fermier, la AGCTR si la ANARZ. Prin urmare, daca fermierul pierde datele, mai raman doua surse pentru reconstituirea lor. Iar daca datele nu mai exista, rezulta ca nu s-a facut controlul. Banii s-au dus pe apa sambetei si fermierii vor da din colt in colt cand vor vrea sa vanda juninci cu origine atestata.
In 1999, Registrul genealogic era la ANARZ, nu la asociatie. "Nu stiu daca a fost transferat sau nu la asociatii. Cert este ca, in ultimii ani, cand se tinea Registrul genealogic la ANARZ, nu s-a mai facut controlul oficial al productiei", spune fermierul.
Acum, el opreste toate vitelele fiindca rata de inlocuire este foarte mare. La doua-trei saptamani, cand apar pasapoartele, el livreaza taurasii la o firma olandeza din Mizil, care lucreaza cu un grec. Acolo ii ingrasa cu lapte praf. Pentru export de carne alba in America.

Grajd cu boxe reglabile, dupa talia vacilor
Pentru construirea grajdului, cei doi asociati au beneficiat de un proiect FEADR din 2008, in valoare de 2,2 milioane de euro. L-au finalizat in 2010. Grajdul este o constructie metalica. Inaltimea la coama este de 13 m, iar la streasina - 5 m. Are, asadar, un mare volum de aer. "Mai tare ca la americani! L-am copiat dupa un model din Wisconsin, unde m-am format. Acoperisul este din panouri sandvici. Din Israel (am lucrat si acolo!). Am luat panta mai inalta, ca animalele sa nu fie afectate de caldura.
La coama este un iluminator.
Boxele sunt reglabile, dupa talia animalului. Le-a luat din Italia. Am studiat 7-8 ani diverse modele de grajduri. Am ajuns la concluzia ca asternutul de paie este cel mai indicat. Boxa se regleaza in functie de talia animalului. Vacile dorm ca niste carti in biblioteca", explica Alexandru Iancu. Zidul este gandit modulat, astfel, incat sa se poata extinde grajdul pentru alte 200 de vaci. La cele 440 de vaci dintr-un grajd, se poate adauga alaturi un alt modul de 120 de vaci pe fiecare latura de grajd. E prevazut cu prelate anti-vant: lasa doar aerul sa treaca. Ventilatoarele mari iau aerul de sus, usuca partea de jos a grajdului si il scot afara pe la coama. Ventilatoarele elicopter, pe care americanii le numesc "Marca Dracul", au elicele foarte mari si iti iau palaria din cap. Alte ventilatoare se afla pe aleea de furajare. Mai intai, functioneaza 15 minute instalatia de umectare a aerului prin pulverizarea apei, apoi porneste ventilatorul.
Costa mult si totul se reflecta in litrul de lapte.

Instalatie circulara de muls Westfalia
In 2010, ferma din Floroaica a cumparat o instalatie circulara de muls de la Westfalia. Are 32 de posturi. Mulge 180-200 de vaci pe ora. Fiind circulara, viteza de muls este mai mare. Este mai fiabila. Vacile ies pe rand. Nu se mai creeaza imbulzeala si se reduce stresul animalelor. Calculatorul stabileste numarul celulelor somatice, numarul de germeni, daca vaca intra in calduri etc.

Renuntarea la proteine pentru a depasi criza
Din cauza secetei si a hachitelor de care dau dovada procesatorii, fermierii au fost nevoiti sa ia masuri drastice. Iancu si Iliuta, ca sa treaca iarna, au doua variante: sa suplineasca necesarul de furaje cu subproduse din industria alimentara - borhot de bere, resturi de la industria de etanol din porumb, amidon industrial etc; Ca sa ajunga la optimul economic, iau in calcul si reducerea productiei de lapte, la fiecare animal in parte, pana la pragul de afectare a sanatatii animalelor. Asta inseamna ca animalele vor manca mai putin, vor produce mai putin, dar cu costuri mult mai reduse.
Ferma vinde laptele la Danone si la alti doi procesatori. Calculul facut de Alexandru Iancu te pune pe ganduri.
"Producem un litru de lapte cu 1,5 - 1,6 lei si il vindem cu 1,2 lei. Toate investitiile noastre s-au facut pe bani de la banci si trebuie sa suportam creditele si dobanzile. Nu ne putem permite sa nu incasam banii o luna sau doua. Producem 8-9 tone de lapte pe zi. Nu ne complicam cu dozatoare. Cand preturile la cereale erau bune, am avut o productie medie de lapte de 31-32 de litri pe cap de vaca. Acum, am scazut la 20-25 de litri din cauza costurilor. Procesatorii au refuzat in vara sa ne mai ia laptele, chiar daca aveam contract cu ei. Ne-au propus trei variante: sa reducem cantitatea de lapte cu 30%; sa micsoram pretul; sa renuntam la contract. Am ales varianta sa reducem cantitatea de lapte. Adica, la un contract de 9.000 de litri de lapte pe luna, redus cu 30%, insemna sa le dau mai putin cu 7.000 litri de lapte".
Ratia furajera sta in mana zootehnistului. El produce laptele cum vrea el. Insa nu poate intinde coarda prea mult din cauza crizelor de tot felul.
Realitatea dura din agricultura noastra pare sa-l incovoaie pe fermier. "Cu Danone lucrez de 8 ani si platea la 15 zile. A urcat la 30 de zile, iar in 2011, platea la 45 de zile. Nu pot sa tin laptele pe stoc mai mult de 3 zile.
Danone poate sa piarda cei 10.000 de euro, cat prevede clauza contractuala si sa rezilieze contractul. Dar ce fac eu cu laptele maine?"
Metoda de reducere a productiei de lapte este simpla si primitiva: nu mai dai mancare la vaca. Sa nu se sature.
Cel mai mare cost in producerea laptelui il reprezinta proteina. Adica srotul de soia si srotul de floarea-soarelui. Srotul de soia a urcat la 3 lei pe kilogram. Si, ca sa obtina productia de 30 de litri de lapte, fermierul trebuia sa dea 2-3 kilograme de srot de soia pe cap de vaca. Asa ajungea la 1,2 lei pe un litru de lapte, deci un cost foarte mare. A redus aproape complet srotul de soia din ratia de mancare si costul scade, dar nici nu mai obtine 30 de litri de lapte. Scoate doar 20 de litri de lapte in medie zilnica pe cap de vaca.
Le da vacilor doar fan de lucerna, ierburi, porumb de siloz. Anual, produce 5.000 de tone de porumb siloz. In 2012, a realizat doar 3.000 de tone, si acela slab calitativ. A redus ratia de siloz la 10-15 kilograme pe vaca, dar va suplini cu subprodusele. Fara premixuri ("prafuri"). "Folosesc doar premixuri care corecteaza minusurile din ratia furajera. Nu cumparam un premix sa aruncam banii pe vitamine. Exista premixuri de 1.000.000 ppm de vitamine, iar noua nu ne trebuie decat de 100.000 ppm. Nu are rost sa aruncam diferenta de 900.000 ppm, vitamine pe care vaca doar le inghite si le trimite in balegar".

"Nu vad un viitor pentru zootehnia din Romania"
In iarna trecuta, o mulsoare a dat-o la canal din cauza viscolului. Avea 50.000 de litri de lapte in stoc. Ca sa nu se mai repete, ar trebui sa faca un contract de deszapezire.
"Cei de la Ministerul Transporturilor nici nu stau de vorba cu noi. Nu vad un viitor pentru zootehnia din Romania", spune Alexandru Iancu.

Viorel PATRICHI


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!