Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Sa preferam un optimism... bine ponderat

Statele industrializate au reusit sa se impuna si sa diminueze bugetul european pentru 2014-2020, pe fiecare domeniu, inclusiv pe agricultura. Cifrele din noua Politica Agricola Comuna propuse de CE ne duc la o concluzie destul de amara: sunt mai putini bani decat am avut in exercitiul financiar anterior. Daca in ultimii 7 ani nu am fost multumiti cu cati bani am avut, chiar daca nu i-am cheltuit pe toti, perspectiva de a avea cu un miliard de euro mai putini bani pentru dezvoltare rurala va face ca multe proiecte sa fie, din start, abandonate.

Exista semne de intrebare legate si de sumele pentru platile directe. Convergenta dintre sumele primite de fermierii romani si cei din vestul Europei se va petrece mai tarziu cu doi ani. Cu alte cuvinte, noua PAC, suprapusa cu noul cadru financiar este, din pacate, in defavoarea agriculturii Romaniei.

Oficialii nostri au cerut o perioada de derogare de trei ani si pentru aplicarea noii scheme de plata unica, pe ferma. Probabil ca vom primi respectiva derogare. Este o forma prin care statul ii mai poate ajuta pe fermieri. Sper ca statul sa aiba bani sa duca platile la un nivel cat mai confortabil pentru agricultorii nostri. Mi-ar fi placut ca banii sa vina de la Bruxelles. Trecem printr-o perioada dificila si este posibil sa nu avem bani.

O alta problema, despre care se vorbeste, este ca s-ar putea amana cu un an implementarea noii PAC. Saptamana trecuta, am discutat la Bruxelles cu directorul general al DG Agri, Jerzy Bogdan Plewa, care sustine ca nu se pune problema de o implementare mai tarzie, cel putin pentru Pilonul I, adica pentru platile directe. Ar putea exista o intarziere pentru Pilonul II, de dezvoltare rurala. Acea intarziere depinde insa in mare masura de cat de repede isi vor face lectiile statele membre. La inchiderea discutiilor despre noua Politica Agricola Comuna, ele vor trebui sa-si insuseasca cadrul pe care l-au construit impreuna. Fiecare stat sa-si redacteze noul program de dezvoltare rurala. O intarziere, chiar si cu sase luni pentru noile programe de dezvoltare rurala, va duce la o stopare a investitiilor. Asta vine in conditiile in care, in prezent, peste 50% din bani sunt contractati si folositi. Iar in urmatorii doi ani sunt putine sperante ca se vor naste multe proiecte, pentru ca la unele masuri s-au terminat banii. Partea buna la o astfel de intarziere este ca ar putea sa se suprapuna cu politica de regionalizare pe care o are Romania in vedere in acest moment. Se vor putea face proiecte adaptate fiecarei zone. Fiecare regiune isi poate identifica nevoile si propune masuri in noul PNDR.

Tot la Bruxelles am participat si la o conferinta organizata de ELO (European Landowners Organisation), in cadrul careia s-au adus critici noii PAC. A existat o propunere din partea fostului comisar Franz Fischler de a se face o evaluare la mijlocul perioadei, in care politicile sa fie reasezate. Cel care va avea insa ultimul cuvant este Parlamentul European; va putea sa corecteze, va putea chiar sa adauge mai multi bani.
Sa speram ca Parlamentul European, impreuna cu Consiliul European, vor da o varianta reparata a bugetului. Dar, din pacate, intram in criza de timp. Este posibil sa fie, intr-adevar, o oportunitate ratata.

Valeriu STERIU
deputat Comisia pentru Agricultura



Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."