Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
"Peste 300 de ani, mostenitorii mei or sa fie aici"

Sebastian Tarnacop este fermier in comuna Rasuceni, judetul Giurgiu, unul dintre multii milionari din agricultura. A inceput sa faca afaceri acum 20 de ani, cand era student, cu un U650. Acum are 41 de ani si doi copii. Lucreaza 1.600 de hectare din care 500 sunt ale sale, restul sunt arendate.

Oamenii din zona nu-l stiu dupa nume. Ii spun Meme, porecla din copilarie. Are silozuri moderne pentru 7.000 de tone si un parc de utilaje din care e suficient sa mentionam patru combine si sase tractoare, toate New Holland. De cativa ani a inceput sa creasca si vaci. Vrea sa ajunga la 300, cu lapte.
Pe cinci hectare si-a organizat ferma: parcul de utilaje, grajdurile, birourile si silozurile. Surprinde prin ordine si curatenie. Biroul il are intr-un fost grajd al CAP-ului. Se gandeste sa faca, peste drum, un fel de casa de oaspeti cu arhitectura avangardista, asa cum a vazut prin strainatate, la firmele din domeniu.

Agricultura a inceput sa faca acum 20 de ani, in timpul facultatii. In 1993, cand a intrat la Agronomie, la Bucuresti, avea 21 de ani. A iubit natura si agricultura de copil pentru ca il insotea pe tatal sau la vanatoare. Aceasta este o alta pasiune mostenita. Parintii erau profesori. La fel si bunicii. In timpul facultatii, a cumparat un tractor, "un jaf de la un IAS, adus bucati acasa". Initial vroia sa-l vanda. Avea un prieten care cumpara, le repara si le revindea. Totusi, l-a reparat si inceput sa lucreze pentru sateni. Erau putine tractoare pentru prestari. Facea orice se putea face cu un tractor. Ara, semana, transporta o remorca de balegar ori lemne de la padure.

Dupa primul an, avea bani pentru inca un tractor. In perioadele de campanie facea "banutii" care ii asigurau existenta si cu care cumpara alte utilaje. In 1995 a arendat primele 15 hectare. Apoi a tot marit suprafata. Oamenii renuntau sa-si mai lucreze pamanturile, iar el le lua in arenda.
La facultate mergea cu placere, dar recunoaste ca nu era un student foarte bun. Invata la cursuri si inainte de examen.

Cu banii bancilor a ajuns aici
Spune ca stam de vorba cu el datorita bancilor. Isi aduce aminte ca, la prima incercare de a lua un credit, nu a fost bagat in seama. "Printr-o relatie am ajuns la seful de la creditare. Omul asta mi-a dat bani sa duc afacerea mai departe", spune cu recunostinta. Lucrurile s-au schimbat. "Acum s-au desteptat si bancile. In fiecare zi ma suna de la cate o banca, sa ma intrebe daca nu vreau bani de la ei", spune fermierul. Cand se imprumuta, isi face un calcul simplu. "Cand te gandesti la o finantare, daca ratele sunt de 100 de lei, trebuie sa ai profit de 150 de lei", spune Tarnacop. Si-a platit mereu ratele la timp si nu a schimbat banca decat o singura data. El spune ca prefera finantarile bancare in defavoarea celor oferite de dealerii de utilaje. Asa poate negocia mai bine.
L-au ajutat si finantarile europene. A obtinut trei milioane de euro pentru modernizarea exploatatiei agricole si pentru silozurile de cereale. A avut nevoie de un dosar gros de 15 cm.

Asolament impotriva secetei
Asolamentul se bazeaza pe cereale paioase. Prefera un castig mai mic dar mai sigur, din grau, decat unul mai mare, dar mai riscant, din porumb. Anul acesta are 750 ha cu grau, 250 ha cu orzoaica de toamna, 220 ha cu rapita, 70 ha de lucerna, 200 ha cu floarea-soarelui si 150 ha cu porumb.

Probleme cu oamenii
Cand povesteste, face ce face si ajunge la problemele cu care se confrunta in activitatea de zi cu zi. Le spune raspicat, dar nu se lamenteaza. Este revoltat ca este impiedicat sa faca mai mult. Lucrul cu oamenii este cel mai dificil. Are 25 de angajati. "Noi, romanii, avem o mare problema. Facem numai invers lucrurile si nu muncim cu constiinciozitate", isi revarsa fermierul naduful. A facut dusuri la atelierul mecanic. Dar, cum sa faca tractoristii curatenie? Si exemplele nemultumirii lui pot continua.
Acum se gandeste daca nu ar fi mai simplu sa angajeze temporar tractoristi, in campanii, asa cum fac spaniolii. Le-ar da un salariu mai mare, dar pentru o perioada mai scurta.

Probleme cu fondurile europene
Fondurile europene sunt bune, dar dificultatile intampinate sunt multe, mai ales in proiectele de constructii. "Ca sa schimbi doua suruburi la un siloz trebuie sa stai sase luni. Intre timp a crescut pretul la tabla, a crescut pretul la beton", spune Sebastian Tarnacop.
In Romania, fermierii aproape ca s-au impacat cu problemele finantarilor europene. Dar nu peste tot e la fel. Fermierul nostru a vorbit si cu fermieri straini. Spune ca la ei, afara, problemele se rezolva in cel mai scurt timp.
Tarnacop mai da un exemplu. Ce se intampla cu un utilaj adus de furnizor, care corespunde conform actelor, dar care nu lucreaza la capacitatea inscrisa in hartii? "Eu ce trebuie sa fac in cazul asta? Sunt obligat sa semnez ca totul e OK, pentru ca altfel nu pot sa fac cererea de plata", spune fermierul. Este nemultumit si de durata lunga necesara proiectelor europene. Spune ca sunt facute doar pentru oamenii cu foarte multi bani, care isi permit sa astepte dupa utilaje. "Au un parc de utilaje si se gandesc ca peste doi ani isi schimba tot parcul". El crede ca ar trebui ca fondurile sa poata fi accesate mai rapid. De exemplu, de ce nu s-ar putea ca, atunci cand un tractor se strica in timpul semanatului, sa poti lua rapid unul nou, cu o reducere, prin fondurile europene. Oricum, raman bani nefolositi.

Alte si alte probleme
O problema o reprezinta si contractele de arenda. Ar trebui facute pentru cel putin 10 ani. Fermierul spune ca sunt necesari patru ani ca sa faca productiv un teren.
De asemenea, el crede ca statul ar trebui sa gaseasca o solutie sa transcrie titlurile de proprietate. Nu poate sa incheie contracte cu toti mostenitorii unui titlu de proprietate. Tarnacop s-a lovit si de concurenta altor fermieri. Romani sau straini, pentru a-si strange rapid suprafete mari pe care sa le lucreze, unii fermieri le promit proprietarilor arenda mai mare, pe care o acorda insa doar in primul an.
Probleme apar si in relatiile cu statul. "Daca vrei sa faci o afacere, gasesti fel de fel de impedimente din partea institutiilor care ar trebui sa te ajute. Functionarii se gandesc: «De ce sa-i dau aviz de functionare, nu stau eu bine pe scaun in birou? Daca ii dau aviz de functionare, trebuie sa ma ridic de pe scaun, sa ma duc sa il controlez. Mai bine stau aici. Tot banii aia ii iau»", spune Tarnacop.

Conflicte a avut si cu ITM-ul. Are o amenda de 300 de milioane de lei, pentru care se judeca. Imprumutase un tractor, iar echipa de control l-a acuzat de munca la negru. Cu ITM-ul a mai avut si alte probleme. "Nu era bine, ca foloseam tractoristii si la alte munci", spune fermierul. Povesteste ca o data au venit si cu catuse.
Alteori, diversi angajati ai organismelor de control ale statului spuneau pur si simplu, "Ne-a trimis X, sa-ti dam amenda". Simtul proprietatii ii da insa putere. "Aici, peste 300 de ani, or sa fie tot mostenitori de-ai mei. Tu azi esti, maine nu mai esti sef", i-ar fi spus unui functionar venit in control.

Cu furturile nu are probleme. Ii stie pe toti cei cu asemenea obiceiuri. Ca sa nu fie furat, le mai da el. "Iarna tot peste mine vin sa-mi ceara un sac de faina sau lucerna pentru animale", spune Tarnacop. "Pe un strain nu-l intereseaza de nea Ion din sat. La mine, in fiecare zi vine cate unul ca nea Ion", spune fermierul.

Adrian MIHAI


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."