Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Clinica universitara pentru patologia calului

Clinica universitara pentru patologia calului
Cadrele didactice de la Facultatea de Medicina Veterinara a USAMV din Cluj preconizeaza sa deschida, in urmatorii doi ani, o clinica destinata patologiei calului.
''In 2010, am infiintat Asociatia Veterinara Ecvina din Romania (AVER), cu 31 de membri fondatori. Dorim sa crestem calitatea actului medical in privinta cabalinelor'', ne-a declarat conf. univ. Iancu Morar.

El spune ca in anii studentiei sale, informatiile referitoare la cal au fost sumare, pentru ca pana in 1989 nu a existat un interes real pentru cresterea acestei specii, considerandu-se ca, din moment ce economia dispune de tractoare, nu mai este nevoie si de cai. Nici dupa 1990, lucrurile nu s-au schimbat, ba, dimpotriva, au degenerat.
“Din pacate, o refacere a efectivelor de cai este greu de realizat, in prezent.
Intretinerea unui cal nu este usoara si nu o poate face oricine. Pasionatii isi doresc sa aiba un cal cu valoare genetica de la un armasar cu renume. Cheltuielile cu un cal valoros sunt mari. Pe piata interna, un cal de renume costa cam 2.000 de euro'', spune Iancu Morar. In opinia sa, in Romania sunt tot mai multi oameni interesati de calarie ca agrement. “Copiii stimuleaza parintii pentru sportul ecvestru, hipic. Pe de alta parte, prinde radacini si la noi terapia prin echitatie a copiilor si a persoanelor cu dizabilitati. Pe an ce trece, apar noi centre de echitatie. In jurul Clujului sunt patru-cinci astfel de centre cu cai de valoare, antrenati, care participa la competitii sportive”, afirma conf. dr. Iancu Morar.

CARMEN FARCASIU


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."