Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Piata mondiala a produselor agroalimentare

Previziunile pentru anul 2022, emise de OECD si FAO, indica faptul ca cererea mondiala de produse agricole ramane sustinuta în tarile emergente si mai putin în tarile dezvoltate. Oferta nu va evolua în acelasi ritm cu cererea, ci mult mai lent.
Pe perioada a mai multi ani, dezechilibrele de pe piata produselor agricole au fost explicate prin excesul ofertei în raport cu cererea, ceea ce a facut ca pretul sa aiba o tendinta de scadere. Intre anii 1980 si 1990, cererea a fost mai mare decat oferta, ceea ce a facut ca pretul sa fie în crestere. Tendinta de crestere s-a mentinut pana în 2007 - an de criza de pe urma caruia au beneficiat producatorii de cereale si oleaginoase. Perdantii au fost crescatorii de animale si producatorii de furaje.

Dupa sase ani de la declansarea crizei si concomitent cu preturile produselor agricole în crestere, foarte multi se întreaba cat va continua aceasta tendinta. OECD si FAO invita la reflectii pe aceasta tema, în functie de evolutia cererii mondiale. Acest indicator macroeconomic este considerat a fi motorul dinamicii pietelor agricole.
Dezbaterile se concentreaza pe cresterea preturilor pe termen mediu si lung. Conform celor doua organizatii, pretul produselor agricole pe termen scurt are o tendinta de scadere, ca urmare a productiilor bune care au dus la reconstituirea stocurilor mondiale. Scaderea pretului a început în prima luna din 2013, însa situatia ramane provizorie, asteptandu-se noi turbulente pe pietele internationale.
Pretul produselor va ramane ridicat în zootehnie, ca urmare a pretului ridicat cu furajele, ceea ce a dus la o contractie a septelului mondial. Pe termen lung se estimeaza ca pretul produselor agricole va fi în crestere, iar volatilitatea preturilor se va mentine pana în 2022.

Dezechilibrul dintre oferta si cerere, la nivel mondial, va reprezenta cauza evolutiei preturilor. Pentru perioada în discutie, ritmul de crestere al ofertei mondiale de produse agricole este destul de lent si insuficient de mare, mai ales în tarile emergente.
Daca productia agricola este în continuare scazuta, acest lucru se datoreaza costului ridicat al energiei, care duce la un cost mare de productie pe care îl suporta agricultorii. Un factor limitativ este si plafonarea randamentului din anumite regiuni ale lumii, precum si diminuarea suprafetelor cultivate la nivel mondial.
Se estimeaza ca pretul graului la orizontul anului 2022 va fi în jur de 275 dolari/t, iar pretul orezului de 470 dolari/t. O cauza a cresterii preturilor pe termen lung este faptul ca investitiile sunt insuficiente.

OECD si FAO scot în evidenta consumul de produse agricole, care reprezinta principalul motor al pietei. Tarile emergente au un consum în crestere ca urmare a presiunii exercitate de cresterea demografica, de evolutia nivelului vietii, de formarea clasei mijlocii, precum si un sistem nutritional aflat în schimbare.
Se urmareste cu mare interes evolutia cererii din China. Productia agricola din aceasta tara nu poate raspunde cererii interne, ceea ce va obliga autoritatile sa apeleze la importuri si sa acorde sume importante pentru investitii în acest sector, sa se îndrepte spre achizitionarea de terenuri agricole în tarile care au excedent.
Recentele volatilitati ale pretului au consecinte importante. Variatia rapida a preturilor materiilor prime au repercusiuni imediate asupra veniturilor si bunastarii agricultorilor. O bula speculativa a fost identificata pe piata graului prin interesul manifestat de cumparatorii din afara sistemului.
Eforturile trebuie sa fie îndreptate catre identificarea si lupta împotriva bulelor de pret. Piata mondiala a orezului este destul de ?stransa?, producatorii si exportatorii importanti gestioneaza pietele lor interne prin controlul exporturilor si stocurile tampon. O coordonare a politicii comerciale internationale în timp de criza poate reduce volatilitatea preturilor.

Informatiile referitoare la materiile prime pot duce la diminuarea efectelor produse de fondurile speculative. Cerealele si oleaginoasele fac obiectul bulelor speculative. Insa carnea, fructele, fructele de mare si bauturile nu fac obiectul bulelor speculative, tinand cont de comportamentul consumatorilor.

Daniel BOTANOIU


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."