Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Daca nu vaccinam animalele, va fi dezastru

Au fost, sunt si vor mai fi multe discutii despre boala limbii albastre - Bluetongue. In ultima vreme au aparut, în revistele destinate fermierilor si în alte publicatii, mai multe opinii care ma uimesc: se zice ca fermierii din Romania nu sunt de acord cu vaccinarea împotriva bolii limbii albastre.


Printre cei care vorbesc în numele fermierilor sunt si domni presedinti de organizatii: ProAgro, FCBR etc. Fara niciun fel de argumente tehnice, fara exemple clare despre fermierii care si-au exprimat dorinta sa nu vaccineze.
Voi prezenta în continuare istoria eradicarii bolii limbii albastre în Germania. Am ales prezentarea acestei situatii deoarece reprezentantii parati ai fermierilor au venit cu argumentul ca, în Germania, nu se vaccineaza rumegatoarele.
Nu, nu se mai vaccineaza decat la cerere, dupa ce doi ani la rand s-a vaccinat în masa, peste 80% din efectivul de rumegatoare, pe banii statului german. Prezentam mai jos rezumatul unui studiu realizat de Hans-Joachim Baetza, de la Ministerul Alimentatiei, Agriculturii si Protectiei Consumatorului din Germania, din care rezulta cum s-au facut tratamentele în aceasta tara.

Eradicarea bolii limbii albastre în Germania prin vaccinare
Boala limbii albastre a aparut pentru prima data în Germania în august 2006, aproape simultan cu izbucnirea din Belgia si Olanda. Teste mai extinse au aratat ca serotipul a fost cel de tip 8. Din cauza vantului ce sufla dinspre vest, boala s-a extins rapid catre est, astfel ca, în 2008, regiuni extinse din Germania au fost afectate.
"Metodele traditionale" de control al bolilor nu au fost de prea mult ajutor în stoparea transmiterii bolii. Viteza de raspandire a putut fi încetinita doar prin restrictii de mobilitate, dar nu a influentat-o în mod decisiv. Vaccinuri autorizate nu erau (înca) disponibile.

Costel CARAS, fermier

Mai multe puteti citi in
Profitul agricol nr 46 din 3 decembrie 2014


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."