Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Trecutul si viitorul PAC, explicate la Bruxelles

La īnceputul saptamanii trecute, am mers, la invitatia DG Agri, alaturi de alti 13 jurnalisti din Europa, īntr-o vizita de studiu de doua zile la Bruxelles. Am avut ocazia sa stam de vorba cu reprezentanti ai DG Agri, sa vizitam sediile Comisiei, Consiliului si Parlamentului European, dar si cativa fermieri locali.

Prima zi a debutat cu o prezentare a lui John Mc Clintock, de la departamentul de comunicare al DG Agri, care ne-a facut un scurt istoric al Politicii Agricole Comune.
"PAC s-a nascut dintr-o nevoie de a face fata unor eventuale catastrofe. Astazi suntem la acest nivel tocmai pe fondul unor evenimente nefericite care au avut loc īn trecut. Mai exact, doua evenimente dezastruoase si-au pus amprenta asupra istoriei de dinainte de a avea o Politica Agricola Comuna.
Unul a fost īn anii 1920-1930, cand fermierii din Franta si Germania s-au confruntat cu probleme financiare din cauza scaderii preturilor. Multi nu si-au putut acoperi nici macar costurile de productie. Asa ca au devenit frustrati. Dar, din cauza partidelor extremiste aflate la putere īn acea vreme, nimic nu avea sa se faca īn sensul acesta. Un al doilea motiv care a stat la baza formarii PAC a fost faptul ca, īn 1944, īn timpul razboiului, populatia olandeza nu si-a mai putut permite sa cumpere nici macar paine, din cauza pretului extrem de mare la alimente. Au ajuns ca, din cauza saraciei, sa manance bulbii lalelelor sau scoarta de copaci, ca sa poata supravietui. Din cauza foamei, 20.000 de olandezi au murit", istoriseste reprezentantul DG Agri.

Dupa razboi, dupa ce a luat nastere Uniunea Europeana, politicienii vremii, Jean Monnet (Franta) si Robert Schuman (Germania), au realizat ca fermierii trebuie sa aiba un venit rezonabil. "Caci, daca acestia cad īn saracie, vor deveni extremisti, iar din punct de vedere politic asta nu trebuia sa se īntample. Au realizat ca este important pentru consumatori ca īntotdeauna sa aiba mancare īn magazine, la un pret pe care si-l pot permite. De altfel, acest lucru sta scris si īn Tratatul de la Roma. Asa a luat nastere ceea ce avea sa se numeasca Politica Agricola Comuna."

De-a lungul vremii, volatilitatea preturilor a cauzat multe probleme. Pe de o parte, fermierii nu au castigat īndeajuns de multi bani īncat munca īn agricultura sa fie rentabila, asa ca uneori au ajuns sa protesteze īn strada. Pe de alta parte, consumatorii au avut si ei perioade cand nu si-au putut permite sa cumpere mancare, asa ca, la randul lor, au protestat.
"Volatilitatea este oarecum naturala pentru ca este cauzata de vreme. Daca vremea este buna, productia de pe piata va fi si ea buna si multa. In cazul acesta pretul va fi mic. Deci o productie buna nu īi face pe fermieri sa fie bucurosi, caci pretul scade, cel mai adesea mai mult decat creste productia. Asta a facut ca, la nivel european, sa se decida un prag sub care, daca preturile scad, Comisia Europeana sa poata interveni. Asta a stat la baza īnfiintarii PAC, īn anii ?60.
Atunci cand preturile au īnceput sa scada, Comisia Europeana a īnceput sa cumpere cereale si sa le stocheze, urmand sa le vanda cand pretul va creste. Dar fermierii au īnceput sa produca tot mai mult, iar asta a dus la supraproductii. Deci la preturi mici si la situatia īn care Comisia a trebuit sa cumpere tot mai mult. In anii ?80 s-a ajuns ca Europa sa aiba «munti de mancare» tocmai din cauza acestei suraproductii", explica John Mc Clintock.

Mai multe puteti citi in
Profitul agricol nr 10 din 11 martie 2015

Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se īmparta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, īn estul Europei, am īnvatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit īn tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit īn ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, īntamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va īnchipuiti ca ar fi vreo legatura īntre senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, īn cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost īntampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi īnchipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!