Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Turcia, un pion important în lumea horticola

Cu locatia sa strategica, bogatia de resurse genetice si cu o clima favorabila, Turcia poseda un incontestabil potential pentru culturile horticole. Potential care, ne spun cifrele, a fost si este în continuare foarte bine valorificat.

Potrivit statisticilor, în 2013, suprafata totala cultivata în Turcia a fost de 15.618.000 ha. Legumele au ocupat 808.000 ha, podgoriile - 438.000 ha, iar livezile 1.968.000 ha. Plantatiile de maslin ocupau 826.000 ha.
Productia totala de fructe si legume obtinuta pe 4 milioane ha de camp si 62.000 ha de spatii protejate este, într-un an normal, de 46,4 milioane tone.
Productia de fructe a fost, în 2013, de 19 milioane tone, dintre care putin peste 4 milioane de tone reprezinta productia de struguri.
Mai mult de jumatate din struguri au fost valorificati în stare proaspata. Aproximativ o treime a fost destinata obtinerii stafidelor, iar din restul productiei s-au obtinut vin si alte produse vinicole (suc natural, suc concentrat, otet etc).
Maslinele sunt cultivate de-a lungul coastei Marii Mediterane si în regiunea sud-estica a Turciei. A fost o crestere constanta a suprafetelor cultivate cu maslin, ca urmare a subventiilor alocate de catre guvern. Cu toate acestea, consumul de ulei de masline pe locuitor este înca scazut în Turcia. Maslinele sunt culese esalonat si prelucrate pentru consum curent. Painea si maslinele sunt elementele de baza ale micului dejun turcesc. Conform datelor statistice din 2013, 23% din productie este prelucrata pentru consum, iar restul este utilizata pentru extractia de ulei.
Fructele si legumele deshidratate natural joaca un rol important în dezvoltarea economiei rurale. In unele regiuni, uscarea caiselor, strugurilor si smochinelor este o practica ce dateaza de secole. Succesul acestei practici rezulta din selectia pe termen lung de catre fermieri a celor mai bine adaptate soiuri de înalta calitate pentru deshidratare si a extinderii permanente în cultura. Deshidratarea naturala este o metoda de conservare eficienta energetic si primeste cea mai mare atentie la nivel local prin înfiintarea de noi plantatii si spatii de uscare.

Productia de legume, un rol principal
Turcia este printre marii producatori de legume si prezinta o tendinta în crestere a suprafetelor cultivate si a randamentelor de productie. Legumele lider sunt rosiile, ardeiul, pepenele galben, pepenele verde, castravetii, vinetele, fasolea, ceapa, morcovii si varza.
Datorita conditiilor climatice avantajoase, regiunile de coasta au un loc important în productia de legume. Regiunea mediteraneana este pe primul loc, urmata de regiunile Marmara si Egeana. Culturile din spatii protejate detineau, în 2013, o suprafata de aproximativ 62.000 de hectare. In solarii, s-au obtinut peste 3 milioane tone de tomate si aproape un milion de tone de castraveti. În paralel cu cresterea sectorului legumicol, producerea de material biologic (seminte si rasaduri) a crescut foarte rapid. Cultura fara sol a devenit o practica curenta, mai ales în jurul surselor geotermale.
De asemenea,sunt cultivate plante medicinale si aromatice. Sau sunt recoltate din natura. Plantele, fie ele cultivate sau spontane, sunt exportate. Pentru recoltarea speciilor din flora spontana sunt si unele restrictii, fiind puse în aplicare tehnici de recoltare durabile. Importanta economica a speciilor ornamentale este înca scazuta si oferta nu acopera cererea. Producerea de flori taiate este dominata de garoafe, cultivate pe 1.105 ha, cea mai mare parte fiind în spatii protejate.

dr. ing. Sergiu BUDAN,
ICDP Pitesti, Maracineni

Mai multe puteti citi in
Profitul agricol nr 35 din 16 sptembrie 2015



Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."