Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Efectul irigatiilor în Spania

Spania este exemplul cel mai la îndemana cand vorbim de irigatii gravitationale. Pana acum au reusit sa amenajeze sisteme suficiente pentru 15% din suprafata agricola, adica 3,6 milioane de hectare.

Spre deosebire de noi, spaniolii folosesc bazine de retentie si canale pe care apa curge firesc, la vale. Ministerul Agriculturii continua sa investeasca în dezvoltarea retelei de irigatii. De pilda, în Catalonia, un nou proiect, pentru 68.500 de hectare, îsi asteapta ok-ul. Cel mai adesea sistemele acestea sunt construite cu bani europeni.
In Spania, se iriga cereale, livezi de maslini, de pomi fructiferi, vita de vie si legume. Faptul ca pot sa irige le-a schimbat strategia unora dintre fermieri. Au renuntat la cereale si au plantat pomi.

"Din 2010, datorita irigatiilor, am reconvertit cultura de cereale în livada. Rentabilitatea a crescut. Asta l-a determinat pe nepotul meu sa se stabileasca aici. In cativa ani, el îmi va urma", povesteste Salvador Huguet, un pomicultor din Catalonia.
Salvador s-a pregatit sa-si restructureze parcelele înainte de venirea apei, din 1998. Acum are o livada de piersici si nectarine de 40 ha. Vrea sa mai planteze înca 12 ha. Apa îl costa 12 eurocenti (0,54 lei)/m.c.
"E scump, dar cu 40 t/ha de fructe proaspete si cu cheltuieli tinute sub control, îti poti castiga existenta", spune fermierul spaniol.

Rezerve de 400 milioane de metri cubi
In satul lui Salvador, 75% dintre agricultori au plantat livezi. Inainte, peste tot erau cereale, dar, cu precipitatii de sub 400 mm/an, o duceau mai mult decat greu.

Exista o intreprindere care administreaza irigatiile. Apa vine din Pirinei. Este stocata în acumularea de la Rialb, cu o capacitate de 400 milioane metri cubi. Prin canalul Segarra Garrigues, lung de 84 km, sunt alimentate 105.000 ha. Pentru construirea acestui canal au fost cerute fonduri de la UE. Zonele destinate protectiei pasarilor au fost extinse la 41.500 ha. Irigatia a fost zonata, iar apa se consuma în functie de niste calcule. De exemplu, sunt zone în care se pot folosi 6.500 m.c./ha pentru livezi sau pentru porumb. Pentru alte cereale si pentru furaje se pot lua 3.500 m.c./ha. Pentru maslini si migdali se pot folosi doar 1.500 m.c./ha.

A ramas si o zona salbatica, de 13.000 ha, pentru conservarea biodiversitatii.
Lucrarea principala, în valoare de 444 milioane euro, a fost finantata de statul spaniol (50%) si o firma care a preluat distributia apei. Lucrarile secundare, în valoare de 1,069 miliarde euro, sunt efectuate de catre guvernul catalan si de firme de distribuitori.
Criza economica a încetinit dezvoltarea proiectului, dar 15.000 ha sunt deja irigate, iar suprafetele se vor mari.

Alexandru GRIGORIEV

Mai multe puteti citi in
Profitul agricol nr 2 din 20 ianuarie 2016

Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."