Profitul agricol nr 39
17 octombrie 2018
O fabrica de lactate īn ferma de la Pantelimon

Sorin este fiul lui Mihai Petcu, proprietarul fermei de vaci de la Pantelimon. Tanarul a facut studii de mecanica la Lyon, īn Franta. A lucrat ca inginer pentru stimularea performantei industriale la companii importante din Germania si din Romania. Acum, a venit alaturi de tatal sau, la ferma de vaci de langa Bucuresti.

Multi ne urmam īn cariera fantasmele copilariei. Daca le avem. "Eu am fost crescut īn ferma pana la 6 ani. Tata a muncit mult ca sa ne īntretina decent, iar mama, care este profesoara de matematica, ne-a format. Cand ne-am mutat la bloc, veneam īn vacante la ferma. Ma duceam cu tractoristii pe camp, mancam slanina cu ei. Ferma este locul de care m-am legat īn copilarie", īsi aminteste Sorin Petcu.

Am vrut sa stiu de ce un tanar instruit si chipes mai poate astazi opta pentru agricultura, mai ales pentru zootehnie. Am descoperit la el o gandire extrem de pragmatica. "In 2007, cand tata a cumparat ferma, eu eram īn Franta. Stiu ca situatia lui a fost destul de grea. Din 1998, au fost tot felul de probleme financiare, au avut datorii si au platit penalitati. In 2007, m-am īntors īn tara. Veneam dimineata, la ferma, la ora sase. Apoi aveam si un alt serviciu, de inginer. Seara, cand plecam de la serviciu, mai treceam o data prin ferma. Era o situatie financiara foarte grea, banii pe lapte veneau putini, greu, cu īntarzieri de o luna. Oricum, noi am primit mereu un pret mai bun decat altii. In afara de dozatoare, unde stam binisor, laptele se vinde sub costuri. Dupa scandalul aflatoxinei, a scazut vanzarea laptelui la dozatoare la jumatate", īsi aminteste Sorin Petcu.

Este foarte implicat īn afacere, desi e tanar. "Am facut niste investitii si trebuie multa grija. In 2008, a venit criza. Aveam un proiect european, pe care l-am atras cu ajutorul Bancii Transilvania si trebuia sa platim rate. Am amplasat dozatoarele, toate au īnsemnat costuri mari pentru noi. Aveam datorii mari la furnizori. Il cunosteau pe tata si l-au mai pasuit. A fost o perioada extrem de grea."
Acum a facut o mica fabrica de lactate. Utilajele le-a adus din Germania. La mana a doua, dar bune. A cumparat un separator nou, un schimbator de caldura, ca sa poata īncalzi laptele mai repede, niste pompe. Totul este impecabil. O bijuterie, cum spune, cu mandrie de tata, Mihai Petcu.

Fabrica are o capacitate de 3.500 de litri de lapte pe zi, daca ar lucra īn trei schimburi. Adica, jumatate din cantitatea de lapte produs īn ferma. "Nu putem renunta la clientul nostru principal, Danone", explica Sorin Petcu.

Produce telemea, branza de vaci, smantana, sana si iaurt. Daca va mentine calitatea actuala, asemenea produse de ferma se pot impune pe piata, asa cum s-a īntamplat cu laptele de la dozatoare.
Tanarul Petcu este atent la respectarea tehnologiei. "Exista riscuri foarte mari daca nu pasteurizezi corect laptele. "Pe mine nu ma intereseaza sa vand telemea cu 9 lei. Aceea nu-i branza. Eu gandesc afacerea pe 20 de ani. Ca sa stiu daca merita sa ma implic pana la capat".
Dupa un timp, a format doi oameni si nu trebuie sa stea toata ziua īn fabrica. "Utilajele sunt foarte simple, cu risc mic de contaminare sau de defectare."
Pe etichete scrie "Ferma Animalelor". L-am īntrebat de ce nu s-a folosit de numele "doctor Mihai Petcu", un brand īn sine, recunoscut īn toata tara. Ma contrazice argumentat: "M-am gandit la formula «dr. Mihai Petcu», asa cum exista «dr. Oetker». Exista īnsa doua lumi aici: tata e cunoscut īntre profesionisti, dar consumatorii de lapte stiu de Ferma Animalelor."

Viorel PATRICHI

Mai multe puteti citi in
Profitul agricol nr 11 din 23 martie 2016

Citeste si:


Opinii agro-politice
Fermierii pot sa-si pregateasca singuri o baza de angajati calificati, prin stagii de practica. Este o solutie care ar putea aduce anual īntre 5.000 si 10.000 de tineri īn campul muncii, spune Florin Constantin, fondator al firmei Agxecutive, care de-a lungul experientei sale īn firme de agribusiness a integrat destui studenti. Criza de forta de munca se resimte īn mai toate domeniile. Fermele nu sunt deloc o exceptie. Ba din contra, forta de munca este acum o preocupare mai presanta chiar decat pretul inputurilor sau al cerealelor, constata Florin Constantin. "Sunt fermieri care si-au chemat copiii care lucrau īn IT pentru ca nu avea cine sa conduca tractoarele si sa lucreze alaturi de ei. Iar unele firme de agribusiness se uita spre lucratori din Sri Lanka sau Vietnam pentru munci necalificate". Ne confruntam cu o lipsa a fortei de munca pentru ca ea a emigrat masiv īn ultimii ani. Cumva mirajul muncii īn Spania sau Italia s-a exercitat, iar noi nu am stiut sa īl contrabalansam cumva. Si la nivelul angajatilor cu studii superioare stam rau. 70-80% din absolventii de USAMV-uri nu raman īn agricultura. Se mai gandeste cineva ca o generatia de specialisti se pregateste sa iasa la pensie si mai bine de jumatate dintre fermeri se vor retrage īn cel mult 10 ani? Īn acest context, o solutie poate veni de la ferme si de la firmele de inputuri, propune Florin Constantin. Fiecare poate sa pregateasca liceeni si studenti, īn programe de stagiatura īn timpul vacantelor.