Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
O fabrica de lactate īn ferma de la Pantelimon

Sorin este fiul lui Mihai Petcu, proprietarul fermei de vaci de la Pantelimon. Tanarul a facut studii de mecanica la Lyon, īn Franta. A lucrat ca inginer pentru stimularea performantei industriale la companii importante din Germania si din Romania. Acum, a venit alaturi de tatal sau, la ferma de vaci de langa Bucuresti.

Multi ne urmam īn cariera fantasmele copilariei. Daca le avem. "Eu am fost crescut īn ferma pana la 6 ani. Tata a muncit mult ca sa ne īntretina decent, iar mama, care este profesoara de matematica, ne-a format. Cand ne-am mutat la bloc, veneam īn vacante la ferma. Ma duceam cu tractoristii pe camp, mancam slanina cu ei. Ferma este locul de care m-am legat īn copilarie", īsi aminteste Sorin Petcu.

Am vrut sa stiu de ce un tanar instruit si chipes mai poate astazi opta pentru agricultura, mai ales pentru zootehnie. Am descoperit la el o gandire extrem de pragmatica. "In 2007, cand tata a cumparat ferma, eu eram īn Franta. Stiu ca situatia lui a fost destul de grea. Din 1998, au fost tot felul de probleme financiare, au avut datorii si au platit penalitati. In 2007, m-am īntors īn tara. Veneam dimineata, la ferma, la ora sase. Apoi aveam si un alt serviciu, de inginer. Seara, cand plecam de la serviciu, mai treceam o data prin ferma. Era o situatie financiara foarte grea, banii pe lapte veneau putini, greu, cu īntarzieri de o luna. Oricum, noi am primit mereu un pret mai bun decat altii. In afara de dozatoare, unde stam binisor, laptele se vinde sub costuri. Dupa scandalul aflatoxinei, a scazut vanzarea laptelui la dozatoare la jumatate", īsi aminteste Sorin Petcu.

Este foarte implicat īn afacere, desi e tanar. "Am facut niste investitii si trebuie multa grija. In 2008, a venit criza. Aveam un proiect european, pe care l-am atras cu ajutorul Bancii Transilvania si trebuia sa platim rate. Am amplasat dozatoarele, toate au īnsemnat costuri mari pentru noi. Aveam datorii mari la furnizori. Il cunosteau pe tata si l-au mai pasuit. A fost o perioada extrem de grea."
Acum a facut o mica fabrica de lactate. Utilajele le-a adus din Germania. La mana a doua, dar bune. A cumparat un separator nou, un schimbator de caldura, ca sa poata īncalzi laptele mai repede, niste pompe. Totul este impecabil. O bijuterie, cum spune, cu mandrie de tata, Mihai Petcu.

Fabrica are o capacitate de 3.500 de litri de lapte pe zi, daca ar lucra īn trei schimburi. Adica, jumatate din cantitatea de lapte produs īn ferma. "Nu putem renunta la clientul nostru principal, Danone", explica Sorin Petcu.

Produce telemea, branza de vaci, smantana, sana si iaurt. Daca va mentine calitatea actuala, asemenea produse de ferma se pot impune pe piata, asa cum s-a īntamplat cu laptele de la dozatoare.
Tanarul Petcu este atent la respectarea tehnologiei. "Exista riscuri foarte mari daca nu pasteurizezi corect laptele. "Pe mine nu ma intereseaza sa vand telemea cu 9 lei. Aceea nu-i branza. Eu gandesc afacerea pe 20 de ani. Ca sa stiu daca merita sa ma implic pana la capat".
Dupa un timp, a format doi oameni si nu trebuie sa stea toata ziua īn fabrica. "Utilajele sunt foarte simple, cu risc mic de contaminare sau de defectare."
Pe etichete scrie "Ferma Animalelor". L-am īntrebat de ce nu s-a folosit de numele "doctor Mihai Petcu", un brand īn sine, recunoscut īn toata tara. Ma contrazice argumentat: "M-am gandit la formula «dr. Mihai Petcu», asa cum exista «dr. Oetker». Exista īnsa doua lumi aici: tata e cunoscut īntre profesionisti, dar consumatorii de lapte stiu de Ferma Animalelor."

Viorel PATRICHI

Mai multe puteti citi in
Profitul agricol nr 11 din 23 martie 2016

Citeste si:


Opinii agro-politice
Īntrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, īn conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, īnsa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate īn vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de īmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii īi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. Īn viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical īn privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le īntretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor īnvecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar īn mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da īn arenda. Pentru ca legislatia nu īl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele īnvecinate. Īn doi-trei ani am putea rezolva problema."