Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
TTIP, un proiect amanat

Presedintele american Barack Obama a facut recent lobby pentru încheierea tratatului de liber schimb între UE si SUA (TTIP) în timpul mandatului sau, adica pana la finalul acestui an. Dar Europa nu pare pregatita.

Organizatia Greenpeace a reusit sa mai ridice un val de teama la adresa tratatului, publicand 248 de pagini din documentele care stau la baza negocierilor. Acestea arata ca SUA ar dori concesii la taxele vamale pentru produsele agricole, ca sa acorde scaderi de taxe vamale pentru industria auto europeana. Poate pentru industria UE e o stire buna, dar pentru agricultori nu.

O alta problema în negocieri e legata de protectia denumirii pentru vinuri. Americanii nu vor sa renunte la productia de vinuri cu denumiri protejate în Europa, precum Champagne, Chablis sau Chianti.
Prezentate ca scurgeri ale unor documente secrete, dezvaluirile Greenpeace au produs valva în presa. Negociatorii au atras însa atentia ca, de fapt, documentele nu aduc nici o informatie. Asta deoarece prezinta doar unele pozitii în cadrul negocierilor si nu concluziile finale. Greenpeace a fost acuzata chiar ca ar fi publicat documentele doar ca sa creasca neîncrederea la adresa TTIP, într-un moment critic.

Phil Hogan, comisarul european pentru agricultura, a declarat, într-un interviu, ca nu este interesat sa se încheie un acord, cu orice pret, în timpul mandatului Obama. Asta deoarece e nevoie de timp pentru ca Europa sa poata negocia un tratat favorabil, care sa pastreze standardele alimentare. "Vrem sa avem un acord cu SUA, doar ca în termenii nostri", a spus el.

Veronica HUZA

Mai multe puteti citi in
Profitul agricol nr 18 din 11 mai 2016


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."