Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Bruna, una dintre cele mai raspandite rase din lume

dr. ing. Cristinel SONEA,
drd. Catalina Georgiana SERBAN


Rasa Bruna se distinge fata de celelalte rase de taurine prin calitatile sale morfoproductive foarte bune si anume prin compozitia chimica a laptelui, avand un raport bine echilibrat intre k-caseina de tip BB si numarul de celule somatice din lapte. De aceea, laptele obtinut de la vacile din rasa Bruna este folosit cu precadere la producerea de branzeturi.

Rasa Bruna este raspandita in intreaga lume si anume: Europa, America, Australia si Africa, existand intr-un numar de aproximativ 10.000.000 de capete.
In Europa, se gaseste cu precadere in Elvetia, Austria, Germania, Italia, unde are si leaganul de formare. Dar are o prezenta semnificativa si in alte tari ca: Spania, Portugalia, Slovacia, Romania, Bulgaria, Croatia, Polonia si in Rusia.
In Franta, o tara cu o mare traditie in ceea ce priveste producerea de branzeturi, rasa Bruna ocupa in controlul oficial al productiei de lapte locul 2, imediat dupa rasa Normanda, dar cu mult inaintea rasei Montbéliarde. In contextul in care in Franta pretul laptelui este stabilit in functie de anumite criterii foarte severe de calitate, se constata ca in anumite situatii laptele provenit de la ferme crescatoare de rasa Bruna este cu 15-16% mai scump decat in fermele care cresc rasa Holstein.
In SUA si in Canada, rasa Bruna s-a folosit la incrucisarea cu rasele locale, formand cateva linii de sange, dar s-a crescut si ca rasa curata. De asemenea, rasa se diferentiaza fata de celelalte rase prin longevitate, productivitate, usurinta la fatare, docilitate. Este recunoscuta si pentru rezistenta la boli si adaptabilitate foarte buna la mediu.

Performantele obtinute la vacile brune pe viata productiva sunt la fel de mari ca la vacile specializate pentru productia de lapte. Bineinteles, productia este corelata cu numarul de lactatii pe viata productiva, care difera foarte mult si de managementul fermei.
Lactatia este mai uniforma, iar afectiuni precum febra laptelui, cetozele si acidozele sa fie mult mai rare decat la alte rase. Performantele productive ale rasei sunt sustinute de o longevitate productiva remarcabila. La aceasta contribuie robustetea membrelor, a danturii, precum si conformatia ugerului, care nu este foarte voluminos, are o textura supla, o simetrie acceptabila a sfarcurilor, ceea ce face ca acesta sa fie mai putin predispus la diverse afectiuni.

Calitatea laptelui obtinut de la rasa Bruna este mai buna, avand o valoare adaugata datorita continutului mare in grasime (4- 4,5%) si de proteina (3,5- 4,8%). De asemenea, calitatea proteinei este una foarte buna, cu un continut foarte crescut de cazeina (78% din totalul proteinei din lapte), in special k-caseina. Vacile din rasa Bruna produc un lapte care contine cu 7-8% mai mult calciu si fosfor, mai multa lactoza (zaharul din lapte), dar mai putine cloruri, ceea ce face ca acest lapte sa fie mai gustos.
Aceste standarde calitative ale laptelui folosit in productia de branzeturi, asociate cu volumul de lapte, fac rasa productiva , cu performante remarcabile si cu adevarat fara rival, dau o combinatie care nu poate fi gasita la nicio alta rasa de lapte din lume.
Cercetarile au demonstrat o incidenta mult mai scazuta a infectiilor ugerului (mamite), prin urmare si numarul de celule somatice este mai scazut cu aproximativ 20% la rasa Bruna comparativ cu alte rase.

Rasa Bruna este cunoscuta pentru capacitatea ei de a-si adapta productia in raport cu hrana disponibila. Aceasta rasa isi poate adapta si optimiza sinteza si mobilizarea rezervelor de grasime in raport cu hrana disponibila. In conditiile cresterii in sistem intensiv, aceasta rasa poate da productii mai mari de 10.000 kg.


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."