Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Organizatiile de producatori au succes doar în Vest

Un raport al Comisiei Europene scoate la iveala, cu cifre, cat de putin apetit pentru asociere au producatorii de lapte din unele tari foste comuniste, printre care si Romania. Doar 11 state europene au organizatii de producatori care comercializeaza laptele în comun, iar majoritatea acestor tipuri de asociere (92%), se concentreaza în trei state: Germania, Franta si Italia. În total, în UE sunt 260 de organizatii ale producatorilor, care au vandut împreuna 13% din cantitatea totala de lapte livrata în 2015. Restul se comercializeaza prin cooperative, individual sau în alte forme.

Se pare ca reteta de succes pentru aceasta forma de asociere a gasit-o Germania. Fermierii nemti au cea mai dezvoltata retea de organizatii de producatori, cu cate 100-250 de membri în medie. Mai mult, au trecut la unirea organizatiilor de producatori în Asociatii. Doua dintre aceste Asociatii au negociat colectiv comercializarea a 5,5 milioane de tone de lapte în 2015. Fermierii nemti au patru astfel de Asociatii si par dispusi sa mai înfiinteze si altele.

Care ar fi avantajele? Chestionati printr-un sondaj, 70% dintre reprezentantii organizatiilor de producatori au spus ca au obtinut preturi mai bune pentru membri. În afara negocierii pretului, 80% dintre ele mai fac si alte servicii: colectarea laptelui, controlul calitatii, cumparare în comun de inputuri.
Analistii care au facut raportul considera ca ar fi bine ca aceste forme asociative sa fie sustinute în continuare si în tarile în care nu prea au succes, adica în Romania si Croatia. Ei amintesc faptul ca fermierii nu stiu prea multe despre avantajele pe care le aduc, ca în tarile din Est exista înca reticenta la asociere si ca exista, poate, si cam multa birocratie. Raportul propune sa se acorde sprijin financiar pentru crearea si functionarea organizatiilor de producatori în continuare, sa fie încurajate investitiile acestora în procesare si sa se dea acces mai mare la fonduri europene celor care se asociaza.
In Olanda, Malta, Slovenia, Danemarca, Irlanda, Austria, Suedia si Finlanda, laptele se colecteaza si se proceseaza în proportie de peste 80% de catre cooperative. În Polonia, Portugalia, Italia, Germania, Cehia, Belgia si Franta, raportul este de 50-70%, iar în Ungaria, Spania, Lituania, Letonia si Marea Britanie ajunge la 25-40%. La coada clasamentului sunt Grecia (10%), Romania (2%), Croatia (2%), Bulgaria si Cipru, unde majoritatea laptelui este colectat de procesatori.

Comisia a analizat si modul în care functioneaza contractele obligatorii cu procesatorii care au fost introduse legislativ în 13 state, inclusiv în Romania. Concluzia este ca acestea acopera doar 41% din livrarile de lapte din aceste state. În timp ce în Bulgaria, Franta, Italia, Polonia si Romania, contractele se aplica doar relatiei dintre producatori si primul cumparator, în alte state se aplica si intermediarilor care apar între procesator si fermier. O alta diferenta este ca, în Romania, Ungaria, Bulgaria si Portugalia durata minima a contractele obligatorii este de sase luni, în Italia si Spania este de 1 an, iar în Franta de 5 ani.

Toate aceste date au fost analizate de Comisia Europeana la trei ani de la implementarea asa-numitului "Pachet privind laptele", o serie de masuri destinate consolidarii producatorului european de lactate în lantul alimentar, prin oferirea de instrumente pentru negocieri colective. Comisarul Phil Hogan considera ca pachetul de masuri care a încurajat înfiintarea de organizatii de producatori si introducerea contractelor colective a avut efecte pozitive si s-ar putea sa fie extins si dupa 2020.

Veronica HUZA

Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."