Profitul agricol nr 39
17 octombrie 2018
Ce capcane ascunde egalizarea subventiilor

Se aud des la noi voci care, în cadrul dezbaterii privind PAC 2020, cer egalizarea subventiilor. Tema este de mult timp de interes. A fost adusa în discutie si la Bratislava, într-o întalnire a reprezentantilor camerelor de comert din sase state: Polonia, Cehia, Slovacia, Estonia, Lituania si Croatia.
Participantii au semnat un document care cuprinde o serie de propuneri pentru Politica agricola comuna post-2020. Printre altele, semnatarii se angajeaza sa faca lobby pentru eliminarea referintelor istorice si stabilirea unui nivel egal al subventiilor între statele membre. Reprezentantii camerelor de comert mai spun ca refuza limitarea subventiilor în functie de marimea fermei sau de volumul ajutoarelor si propun înfiintarea unui al treilea Pilon al PAC, care sa cuprinda un fond de despagubiri pentru calamitati si pierderi de venit.

Prezent la Bucuresti la o dezbatere despre viitorul PAC, Mihail Dumitru, director în cadrul DG Agri, a atras atentia ca subiectul convergentei între statele membre, daca este privit simplist si daca se refera strict la egalizarea subventiilor, se va dovedi o capcana. "Continuarea convergentei este o idee care are o încarcatura emotionala puternica, fiindca noile state membre au acest sentiment ca sunt tratate în mod inegal cu celelalte state membre. Acest lucru va rog sa îl puneti în context cu discutiile despre viitorul buget comunitar. Pentru ca bugetul se va discuta în termeni de contributori neti si beneficiari neti. Si nu uitati ca Uniunea Europeana are la baza ideea de solidaritate, ca statele membre s-au unit pentru a ajuta toate popoarele europene sa se dezvolte, sa creasca convergenta, sa fie pace pe continent si sa traim toti bine. Daca se intra în logica convergentei, se intra în logica lui «vreau sa fiu tratat egal, în consecinta, dati-mi si mie aceiasi bani». Iar ideea de convergenta se judeca în aceste discutii printr-un indicator foarte simplu: nivelul platilor directe la hectar. Aceasta abordare poate duce însa la un subiect fals, deoarece sunt alte elemente pe care trebuie sa le luati în considerare cand faceti o analiza daca exista sau nu un element de defavorabilitate între statele membre, privit exclusiv prin elementul platilor directe la hectar", a punctat Mihail Dumitru. Cu alte cuvinte, o invitatie la o abordare echilibrata.

Vernica HUZA

Citeste si:


Opinii agro-politice
Fermierii pot sa-si pregateasca singuri o baza de angajati calificati, prin stagii de practica. Este o solutie care ar putea aduce anual între 5.000 si 10.000 de tineri în campul muncii, spune Florin Constantin, fondator al firmei Agxecutive, care de-a lungul experientei sale în firme de agribusiness a integrat destui studenti. Criza de forta de munca se resimte în mai toate domeniile. Fermele nu sunt deloc o exceptie. Ba din contra, forta de munca este acum o preocupare mai presanta chiar decat pretul inputurilor sau al cerealelor, constata Florin Constantin. "Sunt fermieri care si-au chemat copiii care lucrau în IT pentru ca nu avea cine sa conduca tractoarele si sa lucreze alaturi de ei. Iar unele firme de agribusiness se uita spre lucratori din Sri Lanka sau Vietnam pentru munci necalificate". Ne confruntam cu o lipsa a fortei de munca pentru ca ea a emigrat masiv în ultimii ani. Cumva mirajul muncii în Spania sau Italia s-a exercitat, iar noi nu am stiut sa îl contrabalansam cumva. Si la nivelul angajatilor cu studii superioare stam rau. 70-80% din absolventii de USAMV-uri nu raman în agricultura. Se mai gandeste cineva ca o generatia de specialisti se pregateste sa iasa la pensie si mai bine de jumatate dintre fermeri se vor retrage în cel mult 10 ani? În acest context, o solutie poate veni de la ferme si de la firmele de inputuri, propune Florin Constantin. Fiecare poate sa pregateasca liceeni si studenti, în programe de stagiatura în timpul vacantelor.