Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Tarile cu bani cumpara terenuri agricole de la saraci

China, Coreea de Sud, Japonia, Arabia Saudita sau Kuweit baga tot mai multi bani in terenuri agricole din afara tarilor lor. Guvernele care nu au suficiente resurse alimentare sunt tot mai interesate sa cumpere sau sa arendeze pe termen lung intinderi importante de teren agricol in incercarea de a satisface cererea interna de alimente.

Se estimeaza ca in ultimii cinci ani, in lume, s-au vandut intre 15 si 20 de milioane de hectare de teren arabil. Cat suprafata agricola a Frantei, scrie The Guardian.
Economiile emergente par tot mai interesate de terenul agricol, dat fiind faptul ca preturile pentru produsele agricole de baza au atins cote de maxim istoric, punand in pericol securitatea alimentara a multor tari suprapopulate.
Mari corporatii multinationale, comerciantii-gigant de produse agricole sau banci, fonduri de investitii si de pensii vad plasamentele pe termen lung in terenuri agricole in strainatate ca o alternativa demna de luat in seama. Banca Mondiala, care a sustinut pana acum arendarea terenurilor catre investitori straini, incurajeaza acum tarile sa impuna reglementari mai stricte pentru a nu isi pune in pericol securitatea alimentara.
Banca Mondiala considera ca intre investitiile in agricultura care pot sustine economiile sarace si investitiile speculative exista o linie de demarcatie destul de vaga.
“Atunci cand se fac corect, investitiile de mari dimensiuni in agricultura pot genera oportunitati pentru economiile sarace. Totusi, magnitudinea si natura speculativa a unora dintre aceste tranzactii pot fi ingrijoratoare”, se arata intr-un raport al BM.

“Acum doi ani erau anuntate tranzactii internationale pentru 45 de milioane ha, in conditiile in care, inainte de 2008, aveau loc tranzactii pentru 4 milioane ha pe an”, scrie cotidianul britanic Financial Times.
Externalizarea sectorului agricol este vazuta ca o solutie pentru asigurarea securitatii alimentare pentru multe dintre economiile dependente de importurile de alimente, cum ar fi unele dintre tarile din Orientul Mijlociu, China sau Coreea de Sud.
Acum, cele mai mari investitii in strainatate, in agricultura, sunt in emisfera sudica. In general, marii cumparatori se orienteaza catre tarile care dispun de teren agricol de calitate, dar care nu au puterea financiara sa cultive performant aceste terenuri.
In Africa, investitorii s-au orientat catre regiunea sub-sahariana, puternic afectata in ultimele decenii de ceea ce analistii au numit “criza statelor esuate”. Investitorii vad oportunitati in tari precum: Congo, Ghana, Madagascar sau Etiopia.
In America Latina, Columbia, Paraguay si chiar Brazilia sau Argentina se arata dispuse sa renunte la mari intinderi de teren.
In Asia, investitorii s-au concentrat catre Laos, Indonezia, Filipine sau Vietnam.
In Europa, in cautarea marilor intinderi de teren agricol de calitate, investitorii s-au indreptat catre Rusia, Ucraina, Bulgaria, Lituania, Romania si Moldova.


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."