Profitul agricol nr 39
17 octombrie 2018
Tinerii intelectuali cu ferma integrata

Ramona Saghin are 28 de ani, e masterand īn reproductie si ameliorare genetica la USAMV Iasi. Sotul ei, Silviu Saghin, 33 de ani, e licentiat īn horticultura la USAMV Cluj. Īmpreuna, au o ferma cu maternitate de purcei, doua īngrasatorii si terenuri pe care cultiva nutreturile pentru animalele din ferma.

Ferma de reproductie SilRam se afla īn comuna Cleja, judetul Bacau, si are o capacitate de 550 de capete scroafe matca, dintre care 500 scroafe F1 hibrid, obtinute prin īncrucisare īntre Marele Alb cu Landras. "Scroafele se afla la al doilea ciclu de fatare. Alte 50 de scroafe bunici sunt din rasa Marele Alb. Avem si 7 vieri - 4 terminali, pentru material seminal, si 3 depistatori", explica Ramona Saghin. Ca si proprietarii, ferma este tanara, realizata īn cursul anilor 2012 - 2016, prin accesarea de fonduri europene īn suma de 800.000 de euro, atat prin PNDR 2007-2013, cat si prin PNDR 2014-2020. "Ferma am populat-o īn noiembrie 2016. Contributia noastra, de 600.000 de euro, am asigurat-o prin īmprumut la banca, pe 10 ani. Ne-am pus gaj casele, masinile, viata, tineretea", ofteaza patroana.

Dar efortul īsi arata roadele. Purceii se duc, integral, īn propriile īngrasatorii, iar atat ferma de reproductie, cat si cele de īngrasare sunt aprovizionate cu nutreturi de la ferma de cultura vegetala - 450 ha, din Izvorul Berheciului si Saucesti. Īn acest fel, sotii Saghin reusesc sa scoata profit. "Avem doua ferme de crestere de cate 2.000 de capete, respectiv cu o capacitate totala de 12.000 de capete/an. Prima ferma de īngrasare a fost realizata īn 2008, prin programul SAPARD. A doua am achizitionat-o īn 2012, la o licitatie. Fermele de īngrasare sunt la 30 km de cea de reproductie. Inainte, purceii īi aduceam de afara, la costuri mari si de o calitate proasta. Īn momentul de fata, costul de productie este de 50-55 euro/purcel (inclusiv amortizarea investitiei, dobanzile), iar de afara se aduc purcei cu 75-85 de euro", spune Silviu Saghin.

Fermele au 2,3 cicluri pe an la reproductie, 3 cicluri la īngrasare. SilRam e dotata cu o fabrica de nutreturi combinate, cu o capacitate de trei tone pe ora, precum si cu doua depozite de cereale cu capacitate de 650 de tone fiecare. Astfel, pe langa sroturile importate din Brazilia si Argentina, necesarul de cereale neacoperit de productia de la fermele familiei este achizitionat de pe piata interna, īn perioada recoltarii, cand preturile sunt mai mici, si pastrat pana la recolta urmatoare. Īn perspectiva, vor achizitiona si un uscator de cereale.

Pretul carnii si lipsa de solidaritate a fermierilor

Totul pare sa mearga struna, dar aparentele pot fi īnselatoare. Iar ferma SilRam, asemenea multora de dimensiuni mici, este prea mult dependenta de bursa carnii de porc. "Valorificarea este problema noastra cea mai mare. Preturile fluctueaza foarte mult, uneori cu mai mult de un leu pe kilogram, de la o luna la alta. Si nici cand coboram sub pretul pietei nu e simplu sa vindem, desi avem marfa de calitate. Abatorul prefera sa ia carcasa «de afara» si sa o vanda mai departe. La preturile actuale, īnca suntem profitabili. Dar, cu cresterile de preturi si de dobanzi, coroborate cu scaderea pretului carnii, spectrul pierderilor este tot mai apropiat".

Sotii Saghin sunt constienti ca supravietuirea viitoare depinde de o forma de organizare. Dar, si din perspectiva asta, lucrurile sunt mai complicate decat par. "Este cat se poate de limpede: fara sa ne adunam mai multi īntr-o cooperativa, nu o sa putem merge mai departe. Daca lucram singuri, nu putem livra constant, cum cer abatoarele, ci sporadic, cantitati mici", opineaza Silviu. Īnsa Ramona adauga: "Am īncercat sa vorbim cu alti fermieri, am convenit sa tinem de pret. Dar nu exista seriozitate, fiecare trage pentru el, nu am gasit sinceritate si loialitate".
O alta problema e ca, spre deosebire de alte ferme de porci, SilRam nu beneficiaza de masura bunastarii. "Nu am intrat pe programul de subventii, fiindca nu exista sesiune deschisa. Nu putem concura cu cei care beneficiaza de subventii".

Planuri de viitor

Fiind o ferma moderna, SilRam nu este un mare angajator. "Īn copilarie cresteam 100 de porci si aveam 10 oameni. La fermele de īngrasare am cate doi oameni. Īn total, avem 10 locuri de munca. Iar noi suntem zilnic aici, fiindca altfel nu faci treaba", puncteaza Silviu.
Planurile de viitor sunt legate de extinderea capacitatilor. Sotii Saghin nu vizeaza īnchiderea completa a lantului de productie si au un motiv obiectiv: "Nu ne dorim sa investim īn abatorizare si procesare, pentru ca regiunea este saraca si nu am avea desfacere. Lumea este obisnuita sa cumpere ce e mai ieftin, din hipermarketurile din oras, fiindca au primit autorizatii de la fostul primar. Si atunci, carmangeriile mici nu supravietuiesc. Eu am avut o carmangerie si am renuntat la ea, fiindca mi-ar fi consumat tot timpul, iar rentabilitatea era minima. Īn plus, saracia era deprimanta. Veneau unii si cumparau de doi lei carne tocata. Dar, daca se adopta Legea reproductiei, planuim sa ne extindem capacitatea de productie, cu īnca o hala, mai ales ca facilitati avem. FNC-ul poate duce trei hale de genul acesta, avem traful care ne-a costat 150 de mii, stocare - 1.300 de tone īn exterior si īnca 96 de tone īn interior, īn patru celule de cate 24 de tone".

Robert VERESS

Citeste si:


Opinii agro-politice
Fermierii pot sa-si pregateasca singuri o baza de angajati calificati, prin stagii de practica. Este o solutie care ar putea aduce anual īntre 5.000 si 10.000 de tineri īn campul muncii, spune Florin Constantin, fondator al firmei Agxecutive, care de-a lungul experientei sale īn firme de agribusiness a integrat destui studenti. Criza de forta de munca se resimte īn mai toate domeniile. Fermele nu sunt deloc o exceptie. Ba din contra, forta de munca este acum o preocupare mai presanta chiar decat pretul inputurilor sau al cerealelor, constata Florin Constantin. "Sunt fermieri care si-au chemat copiii care lucrau īn IT pentru ca nu avea cine sa conduca tractoarele si sa lucreze alaturi de ei. Iar unele firme de agribusiness se uita spre lucratori din Sri Lanka sau Vietnam pentru munci necalificate". Ne confruntam cu o lipsa a fortei de munca pentru ca ea a emigrat masiv īn ultimii ani. Cumva mirajul muncii īn Spania sau Italia s-a exercitat, iar noi nu am stiut sa īl contrabalansam cumva. Si la nivelul angajatilor cu studii superioare stam rau. 70-80% din absolventii de USAMV-uri nu raman īn agricultura. Se mai gandeste cineva ca o generatia de specialisti se pregateste sa iasa la pensie si mai bine de jumatate dintre fermeri se vor retrage īn cel mult 10 ani? Īn acest context, o solutie poate veni de la ferme si de la firmele de inputuri, propune Florin Constantin. Fiecare poate sa pregateasca liceeni si studenti, īn programe de stagiatura īn timpul vacantelor.