Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Guvernul paseaza Parlamentului un set de reguli mai relaxate pentru transportul de cereale

Proiectul de lege aprobat de Guvern si care urmeaza sa ajunga la Parlament, cel prin care transportatorii de produse agricole fara acte în regula scapa de confiscarea marfii si de suspendarea activitatii, iar amenzile sunt si ele reduse, de la 50.000 lei la cel mult 2.000 lei, este salutat de fermierii care au si activitate de transport. Asa vede lucrurile Tudorel Tone.

"Este o treaba foarte buna, daca asa stau lucrurile. Mi se pare binevenita aceasta relaxare, este un lucru pe care toti cei care desfasoara activitate de transport îl saluta.
De la început trebuia ca cei care transporta cereale sa aiba niste conditii ceva mai relaxate, pentru ca este vorba de hrana populatiei. Toti ar trebui sa punem umarul ca hrana sa fie si de calitate, dar si mai ieftina.
Dar daca la produsele în sine adaugi tot felul de costuri, se ridica pretul de cost, iar eu ca transportator sunt nevoit sa-mi maresc preturile, ca sa-mi recuperez banii. Marfa ajunge mai scumpa pentru ca se scumpeste transportul, motorina, electricitatea samd.", explica Tudorel Tone, care are împreuna cu fiul sau (foto) doua camioane cu capacitate totala de transport de 50 tone.

Tichetul de cantar, doar pe distante mai mari de 70 km
Potrivit proiectului, produsele agricole vegetale obtinute dupa recoltare pe teritoriul exploatatiilor agricole nu se pot transporta de la punctele de recoltare la alte spatii de depozitare decat cele proprii exploatatiei agricole sau la alte puncte de descarcare autorizate în vederea depozitarii sau comercializarii, în limita unei distante de maximum 70 km de la locul de încarcare, fara a detine tichet de cantar, cu conditia existentei la bordul vehiculului a documentului de transport corespunzator transportului efectuat.
"Este adevarat ca trebuie sa ai si tichetul de cantar, dar de multe ori marfa se transporta din camp de la combina. Iar campul este mare, poti sa vii de la 10 de la 20 km si nu ai cantar. Pana acum stiu ca era pe o raza de 30 km pana la cel mai apropiat cantar. In camp nu ai cum sa cantaresti. Cel mai apropiat cantar îl ai la 10-20 km. Sigur ca din camp pleaca cu un aviz de însotire a marfii, e clara treaba asta si este obligatorie. Dar nu ma pune pe 10-15-20 km sa-ti aduc tichet de cantar. Ma obligi cu tichet de cantar cand ajung la siloz sau la baza de receptie sau unde vand eu marfa. Dar da-mi aceasta plaja de kilometri ca eu sa ajung la primul cantar sa cantaresc. Pe langa avizul de însotire a marfii sa atasez si tichetul de cantar. Important este ca marfa sa plece din camp cu avize de însotire a marfii", sustine acesta.


Asigurare la camioane se va face doar pe un an întreg
Dar, spune Tudorel Tone, aceasta relaxare îi produce si o nemultumire: a auzit ca totodata se va modifica si Codul Rutier, iar la mijloacele de transport pe drumurile publice nationale asigurarea sa se faca pentru tot anul. Iar daca nu faci asigurarea, ti-l radiaza din oficiu.
"Mi se pare exagerata treaba aceasta, fara sa te avertizeze. Mi se pare aberant ca eu la un camion sa dau 8.000-10.000 lei asigurare pe an si sa îl folosesc 4-5 luni, pentru ca atat am nevoie de el, atat transport. Dupa aceea îl bag frumos în curte, la garaj si la revedere. Dar daca ma pui sa fac pe tot anul, asta înseamna ca este destul de scump. In prezent se poate face asigurare pe mai putin timp. Facem asigurare pe jumatate de an. Pentru cei care lucreaza în agricultura, care transporta cereale, fac munca de sezon ar trebui sa faca exceptie, sa poti face asigurare fragmentata. Altfel, daca nu folosesti masina, de ce sa platesti? Guvernul îmi baga mana în buzunar fortat. Ca nu pui în pericol siguranta altuia. Ca asigurarea pentru asta este."

a consemnat
Alina BARDAS

Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."