Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Erbicidarea totala a parloagelor - solutie pentru Tanymecus?

Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage.


Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical.
În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate.
"Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el.
UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."

Împotriva amenzilor
Cel putin o afirmatie a lui Enoiu trebuie nuantata. Conform legislatiei în vigoare, respectiv Ordinele nr. 619/2015 si nr. 476/2016, pentru suprafetele declarate parloaga nu se acorda subventii, daca nu se executa lucrari minime de întretinere în primul an, respectiv daca nu sunt cultivate, începand din al doilea an.
În plus, din 2016, Codul Fiscal permite autoritatilor locale sa supraimpoziteze terenurile neîntretinute. În practica, acest lucru nu se întampla, fiindca, de regula, terenurile neîntretinute le apartin celor saraci - si atunci, degeaba supraimpozitezi, ca nu vei colecta banii.
Din acelasi motiv, nu s-a materializat într-o lege propunerea de amendare cu 50-60 de euro a celor care nu îsi întretin terenurile, propunere care a circulat în timpul Guvernarii Boc.
Adrian Radulescu era, la acea vreme, secretar de stat. "Sa dai amenzi e cel mai simplu. A fost o discutie privind amendarea celor care nu îsi cultiva terenurile, dar nu s-a ajuns la proiect de lege. E mult mai complicat decat pare. Sunt vreo 500.000 de proprietari de terenuri agricole cu suprafete între 1 si 5 hectare. Sunt multe cazuri sociale, de persoane care traiesc din ajutoare sociale, au niste bucati de teren pe care nici nu au posibilitatea sa le lucreze, nici nu le pot da în arenda, pentru ca nu prezinta interes pentru arendasi, nefiind în zone favorabile pentru culturi sau fiindca solul nu are caracteristici proprii cultivarii intensive. Daca-i amendezi, le anulezi ajutorul social, singura sursa de subzistenta. Asadar, trebuie gasite alte solutii decat amenda. Eu nu am în minte o solutie pragmatica. Poate statul ar trebui sa gandeasca o achizitie de terenuri din zonele ca acestea, care nu prezinta atractivitate pentru cultivatori".

Erbicidarea de toamna sa devina obligatorie
Dumitru Manole, administratorul fermei Sport Agra (800 ha) si al firmei distribuitoare de inputuri First Grain din Amzacea, îi da dreptate lui Enoiu, adaugand si impactul vizual la efectele negative ale lasarii în paragina a suprafetelor necultivate: "Problema buruienilor de pe marginea drumurilor e si mai deranjanta în zone ca aici, pe litoral, unde nu facem doar agricultura, facem si turism. Cucuta a devenit un fel de planta decorativa".
Manole considera ca toti cei care detin sau administreaza aceste suprafete ar trebui impulsionati sa le întretina: "Problema asta ar trebui sa intereseze, în primul rand, consiliile judetene si primariile. Nu îi exclud pe producatorii agricoli care au sole la sosele, pe administratorii drumurilor nationale, judetene si comunale. Nu arunc pisica în curtea nimanui. Trebuie sa fie un efort colectiv. În Constanta am avut un program de aplicare a glifosatului pe drumurile judetene, prin anii 2008-2009. Desi a fost un succes, nu a mai fost finantat."
Manole sugereaza ca, în cazul ANIF, ar trebui sa se aloce fonduri de întretinere a canalelor de irigatii si desecare, din suma globala alocata refacerii infrastructurii de irigatii.

Ar trebui sa existe obligatia întretinerii mecanice a terenurilor necultivate
De partea sa, Arnaud Charmetant, Alisa Farm Management (peste 10.000 ha în Borcea, Calarasi), respinge categoric ideea erbicidarii totale a suprafetelor necultivate: "În general, ma feresc de comparatiile cu Franta, fiind situatii pedoclimatice complet diferite. Dar acolo nu exista suprafete neîntretinute. Marginile de parcele sunt în sarcina fermierilor, iar întretinerea marginilor de drumuri în sarcina administratorilor acelor drumuri. Întretinerea se face mecanic, nu prin erbicidare. Si asta cred ca este solutia si aici. Eu sunt categoric împotriva erbicidarii acestor suprafete. Din mai multe considerente. În primul rand, daca aceste suprafete vor fi erbicidate, oamenii vor fi revoltati de faptul ca se folosesc si mai multe chimicale. Vor zice: fermierii pun otrava peste tot! În al doilea rand, plantele uscate ar reprezenta un risc suplimentar de incendii, în perioada de vara, mai ales în conditiile climatului de aici, preponderent uscat, secetos". La limita, spune Charmetant, ar fi acceptabila aplicarea de insecticide, pe langa prelucrarea mecanica.
Pe de alta parte, francezul considera ca marginile de parcele, de drumuri si chiar si canalele irigatii sunt probleme secundare din punctul de vedere al focarelor de infestare cu buruieni, insecte si boli ale campurilor cultivate.
Problema principala sunt terenurile lasate de izbeliste, în primul rand islazurile comunale. "Ar trebui sa existe obligatia întretinerii mecanice a terenurilor necultivate. Cred ca sunt putine cazurile în care efectiv sa nu se reuseasca acest lucru. Daca vorbim de terenuri din vecinatatea celor cultivate, înseamna ca sunt, totusi, productive, este clar ca pot fi, la randul lor, cultivate. Iar daca nu pot fi cultivate de proprietari, acestia trebuie stimulati sau constransi sa le dea în arenda celor care le pot lucra".
Întrebat daca s-a confruntat cu o solutie concreta, Charmetant s-a pozitionat la fel ca Radulescu în privinta amenzilor: "Nu-mi place ideea de penalitate. Amenda degeaba o dam, fiindca omul, daca este sarac, oricum nu va avea cum sa o plateasca". În schimb, nu-i surade ideea achizitiei terenurilor de catre stat.

Robert VERESS
Mai multe puteti citi in revista
Profitul agricol nr. 26 din 4 iulie 2018

Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."