Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Ioan Stanciu a organizat in Alba primele licitatii cu strigare pentru vanzarea taurinelor

Viorel PATRICHI


Pentru ca toti crescatorii sa primeasca pretul corect pentru animalele lor, Ioan Stanciu, director la DADR Alba, a organizat primele licitatii cu strigare pentru vanzarea taurinelor. Este o premiera la noi si credem ca merita extinsa deoarece stimuleaza competitia, iar crescatorii pot primi preturi mai aproape de valoarea animalelor crescute de ei.

Mai intai, a fost licitatia de la Salciua, satul natal al lui Valeriu Tabara. Zona este recunoscuta pentru numarul mare de taurine. La deschiderea acestei prime licitatii de vite a participat si ministrul.
Au urmat alte licitatii, la Teius, la Ciugud si la Garda, chiar de Florii. Uneori se vand peste 100 de vitei intr-o singura zi. Lucrurile par simple, dar la originea reusitei este un sufletist: inginerul Ioan Stanciu, director executiv la DADR Alba.
“Dupa o indelunga activitate in agricultura romaneasca, am petrecut patru ani in agricultura germana. Acum imi este foarte usor sa dau orientari pentru acest domeniu, in judetul Alba. Am lansat prima licitatie de bovine din Romania. Am dus fermieri la Ansbach, in Germania, unde se liciteaza animale, sa vada pe viu cum se face. Apoi, cu sprijinul Consiliului Judetean, am pus ideea in aplicare, acasa. Prin aceasta metoda, vrem sa-i punem pe comerciantii de animale intr-o situatie de concurenta corecta.
Cum este o licitatie cu strigare? Toate animalele sunt crotaliate in prealabil. Oamenii vin cu viteii de dimineata, inainte sa se faca ziua. Se cantaresc viteii, se marcheaza pe crupa un numar mare, cu vopsea. Crescatorii isi leaga animalele aproape de ringul de licitatie. Toate animalele se inregistreaza pe calculator, dupa cantarire. Pe la ora 10, incepe licitatia.

Se amenajeaza o tribuna pentru cumparatori, un pupitru pentru cel care striga. Se introduce vitelul in ring si se striga numarul de inregistrare a animalului si greutatea. Fiecare cumparator primeste o paleta mare, de culoare galbena, numerotata.
Vitelul, cu numarul lui de inregistrare, se vede de departe. Sunt situatii cand anumite animale care nu au conformatie pentru carne, nu pot fi licitate si omul este nevoit sa si-l scoata din ring. Animalele de calitate se vand la concurenta si este un inceput pentru noi,” povesteste Ioan Stanciu.
In Alba, exista 102 asociatii pentru cresterea bovinelor. Fiecare asociatie, la nivel de comuna, are cate un insamantator, cu scoala facuta la Dej.
La noi, se promoveaza numai rasele alb cu rosu, de la Targu-Mures, fiindca sunt cele mai cautate in Italia si in Germania. Este vorba de Baltata Germana, cu care s-au metisat vacile din rasele Baltata Romaneasca si Pinzgau.
Dar poti sa vezi la targurile nostre si metisi cu Blue Belgique, care este acum la moda in UE.

Si, totusi, cum ii convingem pe crescatori sa vanda tauri, nu vitei abia intarcati?

“Cel mai bine se vand viteii intre 100 si 200 de kilograme. Pretul in viu este de 12 lei pe kilogram. Zicem noi ca este un pret acceptabil pentru crescatori. Este insa o mare problema a Romaniei ca vindem vitei la o greutate asa de mica la export.
Noi cautam sa facem, prin asociatie, niste ferme de crestere si ingrasare a acestor vitei. Omul simplu isi face un calcul si vede ca la 500-600 de kilograme, taurul este platit cu 5 lei pe kilogram. Este la jumatate din pretul vitelului mic. A inceput sa mai creasca acum. In Apuseni, sunt foarte multi crescatori de boi care ajung la 1.200 de kilograme. In ultima perioada, a inceput criza de animale si pretul a crescut spre 8 lei kilogramul si la boi. Sigur, este o activitate comerciala. Daca nu castigi, nu o mai faci. Aici ar trebui politici de sustinere, venite de la nivel central”, spune Ioan Stanciu.
Cumparatorii vin din Italia, Germania si Grecia. Exista si firme romanesti, care iau viteii, ii mai tin o luna, doua, dupa care ii duc in Italia.
O firma de ingrasare din Blaj are 500 de vitei colectati de prin targuri. Dupa finisare, face export direct. Este o cerere tot mai mare de animale. Acest lucru va stimula zootehnia din Apuseni. Este semnificativ ca scade numarul de bovine in partea de jos a judetului si creste in munti, unde se acorda subventii mai mari. Acolo este si iarba mai multa.

Odata cu subventiile care se acorda pentru pasune si fanete si care, in zona de munte, ajunge pana aproape de 300 de euro pe hectar, avem toate sansele sa dezvoltam puternic indeletnicirea de crescator de vite.


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."