Profitul agricol nr.34
12 septembrie 2018
Calatorie in Wisconsin, “tara laptelui” in SUA

Costel CARAS


Recent, sapte fermieri au participat la un curs de management pentru cresterea vacilor in SUA, statul Wisconsin, considerat tara laptelui. Vizita a fost organizata de Janos-Peter Sultesz, directorul companiei Schontal Schul Impex. Americanii i-au impresionat pe crescatorii romani, mai ales prin performantele in progresul genetic si prin organizarea riguroasa a activitatii din ferme. Un grajd avea 4.000 de vaci.

Dupa ce vizitezi fermele de vaci Holstein din America, te intorci acasa hotarat sa faci si tu ceva care sa schimbe din temelii activitatea din ferma. In SUA, intelegi mai apasat ca scopul fermei este profitul.
In urma cu doua luni, am fost invitat de catre dr. Janos Sultesz, directorul companiei Schontal Schul, reprezentanta firmei americane World Wide Sires, sa particip la o vizita de documentare in statul Wisconsin, denumit si “tara laptelui”. Programul propus, foarte atragator, n-a fost vizitarea unor ferme si atat, ci un timp de instruire de sapte zile. Parte teoretica si parte practica. Lectiile au fost predate de Lindell Whitelock, consultant tehnic al World Wide Sires.

Pentru a intelege mai bine de ce a fost cea mai reusita vizita la care am participat, va enumar subiectele studiate teoretic si apoi practic, in ferma, la coada vacii.

Evaluarea programului de nutritie din ferma, rolul fibrei in nutritia vacii de lapte, deficienta in energie in hranirea vacilor de lapte, cum obtin siloz de lucerna de calitate, cum se cresc si cum se hranesc viteii, cauzele schiopaturilor, stresul provocat de caldura, sistemul de racire al vacilor de lapte pe timp de vara, programul pentru vacile proaspat fatate, ingrijirea vacii inainte de fatare, programul de reproductie in ferma de vaci de lapte, programul de preventie la mastite, scheme constructive pentru fermele de vaci de lapte, ventilarea adapostului vacilor de lapte, tehnica mulsului, gestionarea dejectiilor, lucrul cu oamenii din ferma si alte subiecte extrem de importante pentru o eficienta maxima.

Prezentarea teoretica a subiectelor a fost urmata, de fiecare data, de o vizita intr-o ferma unde am asistat si am participat efectiv la implementarea teoriei.

Diferenta intre cresterea vacii de lapte in Romania si Wisconsin este imensa. Este greu sa faci o comparatie. Rezultatele vorbesc de la sine. In toate fermele vizitate, productia medie zilnica pe vacile mulse depaseste 40 de litri. La una din fermele vizitate, cu 2.000 de vaci la muls, productia zilnica este de 100 tone. Laptele nu se mai depoziteaza in tancuri de racire. Dupa racire, laptele se incarca direct in cisterna si, din sase in sase ore, o cisterna pleaca spre fabrica de procesare. Si asta 365 de zile pe an. Asta da productivitate, precizie si eficienta.

Daca am avea cateva ferme asemanatoare in Romania, nu cred ca ar mai fi nevoie de import de lapte. Am putea vorbi de export de lapte si de un aport substantial la balanta de incasari si plati a tarii. Nu sunt impotriva fermelor mici. Cred ca este suficient loc in piata si pentru cei mici, si pentru cei mari. Totusi, a incuraja la nivel european fermele mici si a descuraja dezvoltarea fermelor mari este o mare greseala.

Veti intreba:
1. Avem noi conditiile naturale din Wisconsin?
Nu, nu avem conditiile naturale din Wisconsin, avem conditii mult mai bune decat acolo.
2. Avem noi genetica americanilor?
Nu, nu avem genetica americanilor si nici nu o vom avea vreodata daca nu invatam de la ei. Asociatia crescatorilor de vaci Holstein din Wisconsin a luat fiinta in 1890. Nu a fost infiintata de ANARZ din USA, ci de fermierii care doreau o ridicare substantiala a geneticii vacilor din curtea lor. Astazi, asociatia are aproape 5.000 de membri, dintre care peste 3.000 fermieri juniori. Organizeaza 12 (douasprezece) expozitii anuale, in diferite locatii ale statului Wisconsin, cu licitatii de vanzare la fiecare expozitie.
World Wide Sires, unul dintre liderii mondiali in genetica bovina, este o companie de marketing care reprezinta genetica americana, dezvoltata exclusiv prin cooperarea fermierilor americani. WWS nu este semtestul crescatorilor de vaci Holstein din Olanda in America, ci compania care reprezinta la cel mai inalt nivel interesele crescatorilor americani in intreaga lume. Si nu este singura. Toate aceste companii sunt controlate de fermierii americani. La noi e altfel. Pe dos. Fermierii sunt controlati de toti si ei nu controleaza nimic.
3. Avem noi stiinta si tehnica americanilor?
Nu, nu avem stiinta si tehnica americanilor, deoarece la ei totul se cerceteaza si se pune in practica in colaborare cu fermierul si in curtea acestuia, pe cand la noi totul se cerceteaza si se pune in practica la Academie.
4. Avem noi politica pe care o au americanii?
Nu, nu avem politica americanilor. Daca ei se mandresc cu exporturi de produse agricole in valoare de peste 126 miliarde dolari, noi ne mandrim cu importuri de peste 3,5 miliarde euro. Acolo, politica agricola este facuta de fermieri de peste 100 de ani, pe cand la noi, de politicieni, din patru in patru ani.
5. Avem noi fermieri ca fermierii americani?
Da, ii avem. O mica diferenta este ca ei isi cunosc interesul si lupta impreuna pentru el de 200 de ani, iar noi nu ne cunoastem interesul si nu luptam pentru el de 2.000 de ani. O alta mica diferenta este ca in timp ce noi suntem plini de mandrie si nu prea acceptam sfaturi, ei sunt gata sa invete ceva nou in orice moment si sa si puna in practica.
Apropo: Holstein Wisconsin organizeaza regulat “intalniri in grajd”. Fermierii se intalnesc pe aleea de furajare, de fiecare data in alta ferma si schimba opinii fata de orice problema se pune in discutie. Se trag concluzii si fiecare se intoarce acasa, sa imbunatateasca ceva. Asa cresc, asa se dezvolta, asa devin extrem de eficienti.

In fine, sa revin la vizita.
In penultima zi, am vizitat Accelerated Genetics. Cu o locatie foarte frumoasa in Penny Lane, Baraboo, Wisconsin, “semtestul” detine unii dintre cei mai faimosi tauri din lume. La parada taurilor, am avut ocazia sa il vad pe Man-O-Man, pe Palermo, pe Trump, pe Potter, pe Jake, pe Kremer si pe altii despre care nu pot sa spun decat: extraordinar!

Toata vizita in America a fost impresionanta. Am invatat o multime de lucruri pe care as fi foarte bucuros sa le pot aplica si in ferma mea, dar as fi foarte bucuros daca le-as putea prezenta si altora.

Multumesc domnului Janos Sultesz pentru invitatie si companiei World Wide Sires pentru deschiderea de care a dat dovada.



Citeste si:


Opinii agro-politice
Fermierii pot sa-si pregateasca singuri o baza de angajati calificati, prin stagii de practica. Este o solutie care ar putea aduce anual între 5.000 si 10.000 de tineri în campul muncii, spune Florin Constantin, fondator al firmei Agxecutive, care de-a lungul experientei sale în firme de agribusiness a integrat destui studenti. Criza de forta de munca se resimte în mai toate domeniile. Fermele nu sunt deloc o exceptie. Ba din contra, forta de munca este acum o preocupare mai presanta chiar decat pretul inputurilor sau al cerealelor, constata Florin Constantin. "Sunt fermieri care si-au chemat copiii care lucrau în IT pentru ca nu avea cine sa conduca tractoarele si sa lucreze alaturi de ei. Iar unele firme de agribusiness se uita spre lucratori din Sri Lanka sau Vietnam pentru munci necalificate". Ne confruntam cu o lipsa a fortei de munca pentru ca ea a emigrat masiv în ultimii ani. Cumva mirajul muncii în Spania sau Italia s-a exercitat, iar noi nu am stiut sa îl contrabalansam cumva. Si la nivelul angajatilor cu studii superioare stam rau. 70-80% din absolventii de USAMV-uri nu raman în agricultura. Se mai gandeste cineva ca o generatia de specialisti se pregateste sa iasa la pensie si mai bine de jumatate dintre fermeri se vor retrage în cel mult 10 ani? În acest context, o solutie poate veni de la ferme si de la firmele de inputuri, propune Florin Constantin. Fiecare poate sa pregateasca liceeni si studenti, în programe de stagiatura în timpul vacantelor.