Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Bacteria Clavibacter a afectat 400 ha de cartofi

Bacteria Clavibacter a aparut in Romania inca din 2003. De atunci, putregaiul inelar al cartofului a provocat piederi semnificative la culturile semincere si nu numai. Identificarea extrem de dificila a daunatorului, lipsa metodelor chimice de tratament si nerespectarea cu strictete a regulilor de prevenire a raspandirii bacteriei au facut ca in anul 2010 suprafata contaminata sa depaseasca 400 ha.

"Dezbaterea stiintifica asupra agentului fitopatogen de carantina Clavibacter michiganensis ssp. sepedonicus" a fost organizata pe 20 iulie la ASAS, de catre sectia Cultura plantelor de camp, INCDCSZ Brasov, ICDPP Bucuresti si Societatea de Protectie a Plantelor din Romania. Au lipsit de la discutii probabil cei mai vizati: reprezentantii producatorilor si cei de la controlul semintelor si materialului saditor.
Desi tardiva (intalnirea ar fi trebuit sa aiba loc acum 4-5 ani), dezbaterea a evidentiat situatia actuala grava privind raspandirea bacteriei pe teritoriul Romaniei si dificultatea aplicarii masurilor de combatere.

Elena Leaota, director al Agentiei Fitosanitare din cadrul MADR, a atras atentia ca tara noastra (alaturi de Polonia) este nominalizata la nivel european si monitorizata din cauza ariei de raspandire a bacteriei Clavibacter. In urma anchetei efectuate in Romania, s-a desprins concluzia ca sursele posibile de infectie ar fi cartofii proveniti din Germania si Olanda.

Toti cei care au vorbit despre biologia daunatorului si metodele de prevenire a aparitiei si raspandirii acestuia, au revenit asupra problemelor pe care le intampina in teren:
- nerespectarea cu strictete a masurilor de igiena care privesc nu doar cultura, ci si echipamentele, utilajele, spatiile de depozitare si chiar zonele neproductive (margini de parele, garduri etc.);
- imprumutarea utilajelor de la o ferma la alta;
- sectionarea cartofilor de samanta;
- folosirea pentru samanta a cartofilor cumparati fara documente;
- trasabilitatea si controlul circulatiei cartofilor de consum si de samanta sunt foarte dificil de urmarit din cauza lipsei etichetelor pe ambalaje si a comertului ilegal pe marginea soselei.
Luiza Mike, diector la SCDC Targul Secuiesc, unitate in care s-a depistat anul trecut bacteria Clavibacter, a prezentat detaliat ce inseamna un plan corect de masuri de combatere, prevenire si control. Distrugerea culturii si respectarea unui asolament de minimum 4 ani nu sunt suficiente pentru stoparea raspandirii daunatorului.

Cele mai importante masuri sunt cele de prevenire: decontaminarea tuturor echipamentelor (de la sapa, grebla, manusi si cizme, pana la combine de recoltat), a depozitelor etc., indiferent de destinatia culturii.
Foarte importanta este si evaluarea rapida si corecta a costurilor de prevenire si combatere in momentul depistarii infectiei.

La finalul discutiilor s-au propus cateva masuri suplimentare care sa ajute la stoparea raspandirii acestui daunator de carantina si diminuarea pierderilor:
- comasarea suprafetelor pe care se produce cartoful de samanta pentru a limita deplasarea utilajelor;
- colaborarea Unitatilor Fitosanitare cu reprezentanti ai Ministerului Internelor, pentru un control mai strict al producatorilor de cartofi, in special de samanta; pentru controlul micilor crescatori de animale si al mijloacelor de transport trase de animale;
- controlul mai strict al materialului genetic initial importat, provenit din schimburile intre unitatile de cercetare;
- o popularizare mai eficienta a masurilor de prevenire si combatere a putregaiului inelar, prin editarea unei brosuri care sa cuprinda date despre biologia daunatorului, manifestarea bolii, substante de decontaminare, metode corecte de utilizare a lor etc.
Ideea generala a fost ca prevenirea si combaterea Clavibacter este o problema de educatie si de responsabilitate a fiecarui producator in parte.

Roxana BALAN


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."