Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
De ce legumicultorii nu au participat la intalnirea anuala a ICDLF Vidra?

ICDLF Vidra a organizat pe 6 octombrie o dezbatere cu tema "Solutii oferite de cercetarea legumicola pentru unele probleme cu care se confrunta legumicultura". La intalnire au participat reprezentanti ai statiunilor de cercetare legumicola, autoritati locale, universitarii.

Cui ofera cercetatorii solutii?

Cultivatorii de legume, posibilii beneficiari ai unei astfel de dezbateri, au venit insa in numar foarte mic.
Despre problemele lor legate de anumite soiuri sau hibrizi romanesti, de calitatea semintelor sau alte probleme de tehnologie nu s-a prea vorbit. Doar la iesirea din sala, intrebati direct ce fel de soiuri romanesti cultiva, au raspuns ca folosesc doar in camp unele soiuri de varza, ardei sau gogosar. La cultura protejata, se pun numai hibrizi de import pentru ca sunt mai rezistenti.
Victor Lacatus, directorul stiintific al ICDLF Vidra, a prezentat o sinteza privind situatia actuala a legumiculturii, baza de cercetare si solutiile oferite cultivatorilor: soiuri si hibrizi creatii romanesti, tehnologii, analize agrochimice si consultanta.
La o intalnire despre ?solutii oferite legumiculturii? ar fi trebuit ca numarul cultivatorilor sa fie mult mai mare.

De ce nici macar cei din comuna Vidra nu au fost prezenti?

Andrei Gheorghe (35 de ani, comuna Vidra) ne-a spus: "Nu am stiut nimic de intalnirea aceasta. M-as fi dus, macar din curiozitate." Ionela Cazacu (29 ani, Sintesti, comuna Vidra) a fost plecata la Brasov cu marfa, dar spune ca daca ar fi stiut, s-ar fi dus, mai ales ca "sunt utile astfel de prezentari".

Acelasi lucru ni l-a declarat si Ion Dobrica (46 ani, Cretesti, comuna Vidra): "Nu am stiut. M-as fi dus, pentru ca este in interesul meu direct". Nicusor Neagu din Giurgiu a aflat de eveniment, dar "nu este interesat, nu au nimic nou sa ofere".
De ce unicul institut de cercetare legumicola din tara n-a reusit sa convinga mai mult de 10 cultivatori sa participe la intalnirea anuala, a carei tematica ii viza in mod direct? Sa fi fost oare timpul scurt? Sau o lipsa de comunicare reala intre cercetatori si cultivatorii de legume?

Asa cum s-a spus si in timpul dezbaterii, a avea un institut de cercetare, singurul din tara, in apropierea unui bazin legumicol nu ar trebui neglijat. Iar cand o mare parte dintre localnici sunt legumicultori, probabil ca si implicarea primariei in organizarea si chiar mediatizarea evenimentului ar fi trebuit sa fie mai mare.

Soiurile romanesti trebuie promovate
S-a vorbit despre lipsa organizatiilor profesionale, despre suprafata mica cultivata cu legume (mai ales in sistem protejat) despre randamentul scazut la unitatea de suprafata, despre nivelul redus de pregatire si informare al majoritatii legumicultorilor despre importuri, despre substantele de combatere necertificate, despre tehnologii invechite etc.

Toti stim sa spunem ca este necesara o mai buna promovare soiurilor si a hibrizilor romanesti. Dar nu facem nimic pentru asta. Revista Hortinform isi reinnoieste promisiunea de a publica gratuit textele de reclama ale Institutului si ale statiunilor de cercetare legumicola.

La final, prof. dr. doc. Nicolae Stefan, presedintele sectiei de Horticultura din ASAS, a facut o propunere: sa se organizeze o intalnire cu reprezentantii marilor ferme legumicole din tara, pentru a lua pulsul nevoilor pe care le au acestia.

Roxana BALAN


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."