Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Imbunatatirea tehnologiei de vinificare determina modificari ale peisajului rural din zonele viticole

prof. Viorel STOIAN

La modul general, cramele reusesc sa isi "ascunda" in interiorul constructiei utilajele sau ustensilele pe care le folosesc: prese, butoaie, budane, filtre s.a. Ceea ce lasa la vedere, in exterior, sunt utilajele care servesc pentru aducerea strugurilor in fluxul de prelucrare.
Dupa razboi, atunci cand s-au construit cramele de tip industrial, era moda transportului strugurilor in bene de transport din lemn, de cate 500 de kilograme. Ajunse la crama, benele de transport erau preluate din mijlocul de transport (caruta, remorca de tractor, camion) de catre o macara si erau depuse intr-un basculator pe unde strugurii intrau in procesul tehnologic. Ochiul nostru se obisnuise cu macaralele "cocostarc", care semnalau existenta cramelor.
Cu timpul, transportul strugurilor in bene de 500 kg a devenit insuficient si ineficient. Au aparut transporturile echipate cu bene basculante metalice de cate 2-6 tone (fie remorci de tractor, fie tractoare basculante). A aparut buncarul de receptie cu snec, confectionat de preferinta din inox. Acesta, in prezent, echipeaza practic toate centrele de vinifcare din tara si constituie in mod obisnuit posibilitatea de recunoastere din exterior a cramelor. Buncarul de receptie a strugurilor troneaza imperial la intrarea in crama intocmai unui dulau credincios.
Dar, si buncarul de receptie este amenintat cu disparitia. La cramele care vizeaza in mod special obtinerea unor vinuri de inalta calitate, se renunta la uriasele bene metalice de transport care favorizeaza strivirea (si oxidarea) strugurilor in timpul transportului.
Strugurii sunt adusi la crama in containere din material plastic cu capacitate de maximum 15 kg, in care strugurii nu se strivesc si sunt deversati pe o masa sau o banda de triere, pe care strugurii necorespunzatori sunt eliminati. Cand am vazut in Spania, in regiunea viticola Rioja, un astfel de sistem, mi s-a parut ciudat si nepractic. Abia dupa ce am constatat ce calitate se obtine cu o astfel de tehnologie, am inceput sa o accept.
Crama Lacerta Winery a introdus deja masa (banda) de triere manuala a strugurilor la inceputul procesului de vinificare. Calitatea vinurilor (albe si rosii) care se obtin in aceasta crama ne indeamna sa credem ca sistemul meselor de triere la inceputul fluxului se va extinde si la crame.
Sa asistam oare la disparitia buncarelor metalice de receptie cu snec, asa cum cu 25 de ani mai inainte am asistat la disparitia macaralelor "cocostarc"? Este foarte probabil!
Sa fim oare in pericol sa nu mai recunoastem din exterior cramele in peisajul rural al podgoriilor?
Asta sa fie paguba!

PS: Trebuie sa marturisesc ca daca rascolim trecutul, eu sunt unul din cei doi "vinovati" pentru introducerea si generalizarea buncarului metalic cu snec la inceputul fluxului de prelucrare a strugurilor.


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."