Profitul agricol nr.34
12 septembrie 2018
Comportamentul post-socialist al micilor viticultori

Pe 6 ianuarie, Valerie Villemin-Ciolos a sustinut public teza sa de doctorat, intitulata "Procesul de restructurare comportamentala post-socialista si bipolaritatea traiectoriilor din industria viti-vinicola romaneasca" ("La restructuration comportementale postsocialiste et la bipolarité des trajectoires vinicoles roumaines"), in cadrul Centrului International de Studii Avansate in stiinte agricole (SupAgro) din Montpellier.

As aprecia importanta acestui eveniment din mai multe puncte de vedere:

In primul rand, pentru ca analizeaza sectorul vitivinicol romanesc; in al doilea rand, datorita faptului ca se refera la un fenomen complex, specific economiilor post-socialiste. Analiza sa ajuta la intelegerea transformarilor structurale care au avut loc in cadrul sectorului vitivinicol romanesc, evidentiind rezistenta social-politica si inertia, factori specifici ai acestei perioade de tranzitie.

In al treilea rand, importanta lucrarii este data de faptul ca autoarea se apleaca cu meticulozitate spre analiza traiectoriilor exploatatiilor de subzistenta din cadrul sectorului vitivinicol. Spre deosebire de cele mai multe studii elaborate in aceasta perioada, care au fost dedicate analizei exploatatiilor comerciale. Ori, trecand peste problema spinoasa a accesului la date pe care acest demers l-a impus, aceste exploatatii reprezinta o realitate a agriculturii romanesti. Logica lor de functionare merita a fi analizata si inteleasa, avand in vedere ca aceste unitati, desi de talie foarte mica (0-0,25 ha) si orientate catre autoconsum, reprezinta 99% din numarul exploatatiilor din sectorul viti-vinicol si acopera aproximativ 70% din suprafata viticola la nivel national.

Exploatatiile noastre vitivinicole sunt orientate divergent, unele catre logica comerciala, altele catre autoconsum. Aceste doua tipuri de structuri nu raspund la acelasi tip de stimulente economice. Ca atare, abordarea trebuie sa fie diferentiata si din punct de vedere al strategiilor agricole oferite de clasa politica. Lucrarea deschide astfel oportunitati de reflectie catre necesitatea de politici indreptate catre cele doua tipuri de structuri, masuri specifice fermelor mari comerciale, dar si masuri destinate nevoilor fermelor mici.

Merita, de asemenea, evidentiat, numarul mare de specialisti, in cercetare si in educatie, pe care acest eveniment i-a reunit, locul de desfasurare fiind Centrul International de Studii Avansate in stiinte agricole (SupAgro). Juriul a fost compus din: Wladimir Andreff, Universitatea Sorbona, Paris (raportor); Erik Mathijs, Universitatea Catolica din Louvain (raportor); Gina Fintineru, Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Bucuresti (examinator), Alain Pouliquen, INRA Montpellier (examinator), Etienne Montaigne, Montpellier SupAgro (director de teza).
Pot sa spun ca sunt familiarizata cu rigoarea si profesionalismul expertilor de la INRA Montpellier inca de la inceputurile carierei mele de cercetator. Acest centru reprezinta unul dintre primii poli ai cercetarii agronomice europene si unul dintre centrele cu cea mai mare concentratie de competenta si expertiza in domeniul agricol de la nivel mondial. O caracteristica majora o reprezinta sinergia dintre invatamantul superior si cercetare. Aceasta viziune a integrarii debuteaza la mijlocul anilor ?80, in jurul unui nucleu format de catre ENSA M si INRA Centrul din Montpellier, ajungand ca astazi acest pol agronomic sa regrupeze 118 unitati de cercetare, cu un efectiv de 2.350 cercetatori si profesori-cercetatori. Se acopera astfel un larg evantai de competente in domenii legate de agricultura, produse alimentare, biodiversitate si mediu, in multe dintre acestea centrul dispunand de o binemeritata reputatie stiintifica.
Iata unde duce un proces de reflectie indelung pregatit, bine pilotat de catre Ministerului Agriculturii si Pescuitului si Ministerul Invatamantului Superior si al Cercetarii, in care unitatile de educatie si invatamant sunt considerate nu obiect al reformei, ci componente de baza ale unui sistem al cunoasterii in evolutie. Rezultanta este cresterea si consolidarea sinergiilor dintre cercetare si institutiile de invatamant, cresterea vizibilitatii comunitatii stiintifice.

Gina FINTINERU,
USAMV Bucuresti



Citeste si:


Opinii agro-politice
Fermierii pot sa-si pregateasca singuri o baza de angajati calificati, prin stagii de practica. Este o solutie care ar putea aduce anual între 5.000 si 10.000 de tineri în campul muncii, spune Florin Constantin, fondator al firmei Agxecutive, care de-a lungul experientei sale în firme de agribusiness a integrat destui studenti. Criza de forta de munca se resimte în mai toate domeniile. Fermele nu sunt deloc o exceptie. Ba din contra, forta de munca este acum o preocupare mai presanta chiar decat pretul inputurilor sau al cerealelor, constata Florin Constantin. "Sunt fermieri care si-au chemat copiii care lucrau în IT pentru ca nu avea cine sa conduca tractoarele si sa lucreze alaturi de ei. Iar unele firme de agribusiness se uita spre lucratori din Sri Lanka sau Vietnam pentru munci necalificate". Ne confruntam cu o lipsa a fortei de munca pentru ca ea a emigrat masiv în ultimii ani. Cumva mirajul muncii în Spania sau Italia s-a exercitat, iar noi nu am stiut sa îl contrabalansam cumva. Si la nivelul angajatilor cu studii superioare stam rau. 70-80% din absolventii de USAMV-uri nu raman în agricultura. Se mai gandeste cineva ca o generatia de specialisti se pregateste sa iasa la pensie si mai bine de jumatate dintre fermeri se vor retrage în cel mult 10 ani? În acest context, o solutie poate veni de la ferme si de la firmele de inputuri, propune Florin Constantin. Fiecare poate sa pregateasca liceeni si studenti, în programe de stagiatura în timpul vacantelor.