Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
O carte pentru cultura vinului

Marea carte a degustarii vinurilor. Degustarea pe intelesul tuturor a profesorulul Viorel Stoian, aflata la cea de-a treia editie (avind capitole noi, iar altele fiind consistent completate) se contureaza tot mai clar ca o capodopera a genului. Este o carte de un magnetism aparte, nu numai pentru profesionistii vinului, ci si pentru iubitorii de cultura a vinului, cei care sunt fascinati de tainele degustarii, dar si de cei care vor sa cunoasca sau sa patrunda in aceasta mirifica lume bahica. Ca este greu de definit stilul profesorului nu ar trebui sa ne miram (adeverindu-se spusele filozofului francez Buffon: "Le style c'est l'homme męme!", care in traducere ar insemna stilul este omul insusi!) daca avem in vedere personalitatea sa puternica, competenta profesionala de exceptie, verticalitatea morala, dar si o anumita atitudine de a spune intotdeuna lucrurilor pe nume atunci cand e cazul si de a se abtine diplomatic in situatiile mai tensionate.

Un om calm si echilibrat, cu un ascutit simt al umorului si capabil de o ironie fina, profesorul Viorel Stoian si-a dedicat intreaga viata viei si vinului (uneori cu pretul propriei sanatati, de care au avut grija mai mult sotia si copii!).

El este fondatorul scolii romanesti de degustatori de vinuri si bauturi distilate si unul din initiatorii organizatiei profesionale a degustatorilor (ADAR), al carei Presedinte de Onoare este.
Cartea debuteaza cu capitolele de punere in tema, calitatea si imaginea vinului, factorii ce conditioneaza reusita degustarii, continua intr-o inlantuire fireasca cu capitolele despre problematica degustatorului, compusii vinului cu infuenta si importanta senzoriala, cu organele de simt si senzatiile; intra in miezul problemei cu capitolele referitoare la tehnica degustarii si la vocabularul degustarii, notarea vinurilor, mijloacele si metodele de obiectivizare a degustarii.

Apoi, cartea "se accesorizeaza" cu capitolele despre concursurile de vinuri, formarea si autorizarea degustatorilor, despre Asociatia Degustatorilor Autorizati din Romania si despre somelieri si se incheie en fanfare, cu cel mai important si mai consistent capitol despre caracterizarea unor cunoscute vinuri (romanesti si nu numai, caci profesorul face dese referiri la vinurile provenite din soiurile straine, albe si rosii, de referinta internationala!).

In ciuda faptului ca ma numar printre cunoscatorii domeniului, recitesc cu mare placere pasaje din cartea profesorului, redescoperind cu placere de fiecare data, capacitatea sa uimitoare de a se cobori la nivelul de intelegere si de perceptie al neofitului, prin folosirea unui limbaj simplu, familial, si a unui stil agreabil si accesibil in egala masura, fara insa a abdica de la o anumita tinuta aristocratica si academica ce ii caracterizeaza condeiul.

Orice iubitor de vinuri ar trebui sa aiba in biblioteca personala aceasta carte de referinta, care este cartea de suflet a profesorului Viorel Stoian.

prof. univ. dr. Constantin Croitoru


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."