Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Viitorul agricol al Europei depinde de finantarea PAC

In timpul crizei din zona euro, strategiile de câstigare a pietelor agricole au continuat sa se deprecieze, sa-si piarda din interesul initial. De exemplu, obiectivul Braziliei este de a se afirma ca una dintre cele mai mari tari exportatoare de produse agricole, in special de carne. Brazilia se pregateste pentru a atinge acest obiectiv de mai bine de 20 de ani.

Care este strategia Europei agricole? Care sunt obiectivele ei?
In afara crizei, in urmatorii 40 de ani, populatia mondiala va creste, urbanizarea va fi foarte importanta, nivelul de viata in tarile emergente va fi in crestere, motiv pentru care nevoia pentru alimente va fi si ea pe o panta ascendenta.

In sistemul economic actual, o oferta mutualizata a tarilor mari producatoare de marfuri agroalimentare ar fi in masura sa satisfaca necesarul populatiei mondiale. Mentinerea unor raporturi cordiale intre marii actori agricoli poate duce la stabilirea unei strategii coordonate de productie si de export de bunuri agricole, urmând ca beneficiile sa fie repartizate echitabil intre acestea.

Masurile de conflict economic si comercial care sunt prezente de ani si ani intre marii protagonisti de pe scena agricola mondiala nu a dus la nici un progres inregistrat de un stat sau altul.
Brazilia, in secolul trecut, si-a pus in strategie obiectivul de a deveni prima putere mondiala in ceea ce priveste carnea. Ea nu a avut in vedere obiectivul, generos de altfel, de a hrani lumea. Pentru a atinge acest obiectiv, Brazilia s-a ?batut? pentru a obtine avantaje peste avantaje in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului, multiplicând acordurile bilaterale si regionale. In sectorul agricol brazilian lucreaza peste 25% din numarul angajatilor, realizeaza peste 30% din exporturi si 5% din volumul exporturilor mondiale de produse agroalimentare, loc detinut de Franta in 2010.

Nimic nu a oprit Brazilia sa-si atinga obiectivul chiar si cu presiunile legate de mediu care au scos in evidenta esecul rundei Rio.
Si Brazilia nu este singura. SUA, Uruguay, Argentina etc sunt marii producatori de marfuri agroalimentare, de carne in special, care au construit hegemonia mondiala viitoare.
"Hraniti planeta!" este o idee ambitioasa care raspunde mercantilismului ambiental ce s-a instalat in economiile lumii aflate in razboi comercial, din luna in luna mai aprig.

In fata tavalugului brazilian, UE, prin intermediul câtorva tari, cauta sa-si pastreze linia de aparare. Rezultatele nu sunt inca cele asteptate. Rezultatele bune ale comertului cu produse agroalimentare ale Frantei din 2011, peste 12 miliarde de euro, reprezinta doar un "strigat" ramas fara ecou!
Tarile est-europene sunt in mare criza datorita lipsei unei infrastructuri adecvate. Vestul nu se simte nici el prea bine; ca atare o politica agricola comuna puternica reprezinta solutia optima pentru agricultura europeana.
O Politica Agricola Comuna bine finantata face ca in viitor sa se vorbeasca despre agricultura durabila a Europei.

Daniel BOTANOIU

Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."