Pentru activitati economice in aer liber si conditii de habitat montan au fost luati in studiu Carpatii Meridionali, care sunt traversati pe lungime de paralela 45°30', pentru a se evita efectul factorului latitudinal care prezinta diferentieri de cca 200 m in etajarea vegetatiei fata de nordul Carpatilor Orientali (47°30'), respectiv limita inferioara a etajului alpin, care este de la 2.200 m in Fagaras si de 2.000 m in Rodna.
In Carpatii Meridionali s-au analizat datele din peste 20 de statii meteorologice, care sunt mai numeroase la 600 m si devin tot mai rare pana la cea mai inalta, situata la 2.505 m pe Varful Omu din masivul Bucegi. Dupa inregistrarea datelor pe hartie milimetrica, avand diferite scari valorice, in functie de factorul analizat si de cotele altitudinale ale statiilor meteo, s-au unificat prin linii deliberat drepte, mediile acestor inregistrari, asemanator functiilor liniare, estimandu-se gradientii verticali ai factorilor climatici care pot influenta activitatile umane (Tabelul 4).

Pentru activitati economice in aer liber si conditii de habitat montan au fost luati in studiu Carpatii Meridionali, care sunt traversati pe lungime de paralela 45°30', pentru a se evita efectul factorului latitudinal care prezinta diferentieri de cca 200 m in etajarea vegetatiei fata de nordul Carpatilor Orientali (47°30'), respectiv limita inferioara a etajului alpin, care este de la 2.200 m in Fagaras si de 2.000 m in Rodna.
In Carpatii Meridionali s-au analizat datele din peste 20 de statii meteorologice, care sunt mai numeroase la 600 m si devin tot mai rare pana la cea mai inalta, situata la 2.505 m pe Varful Omu din masivul Bucegi. Dupa inregistrarea datelor pe hartie milimetrica, avand diferite scari valorice, in functie de factorul analizat si de cotele altitudinale ale statiilor meteo, s-au unificat prin linii deliberat drepte, mediile acestor inregistrari, asemanator functiilor liniare, estimandu-se gradientii verticali ai factorilor climatici care pot influenta activitatile umane (Tabelul 4).
Deoarece s-au luat in calcul maximum 3.100 de ore lucrate, in conditiile reducerii lor prin acordarea zilelor de sambata libere si al diminuarii la 8 ore a zilei de munca, s-a considerat oportuna exprimarea paralela si in procente a timpului dintr-un timp convenit de lucru in conditii normale.
In stransa corelatie cu factorii climatici limitativi, durata medie anuala a timpului efectiv de lucru in aer liber scade cu 75 de ore sau 2,5% pentru fiecare 100 m altitudine, respectiv de la 2.650 ore (85%) intre 600-800 m, pana la 1.300 de ore (40%), intre 2.400 - 2.544 m altitudine, luand ca baza de referinta 3.100 ore de lucru planificate inainte de anii 1990.
Activitatile in aer liber sunt efectuate de catre lucratorii de pe terenurile agricole, muncitorii forestieri, pastorii animalelor domestice, constructorii cailor de acces, partii de schi, cabane, hoteluri etc., personal de la exploatarile miniere la zi si multe altele care ar necesita retributii diferentiate si sporuri de conditii grele pe niveluri altitudinale.
Durata si intensitatea incalzirii spatiilor locuite din zona montana constituie un alt handicap major fata de alte zone cu climat mai cald. (Tabelul 5).
Intervalul anual de incalzire a locuintelor creste cu 10 zile (240 - 340) pentru fiecare 100 m pana la cca 1.800 m altitudine, dupa care, mai sus, este necesara incalzirea permanenta a spatiilor locuite.
Datorita scaderii temperaturii medii anuale si a cresterii vitezei vantului odata cu altitudinea, intensitatea medie de incalzire pentru mentinerea unui confort termic in locuinte (ti = 20 °C) are un gradient caloric de +0,35 °C (16,4 - 22,0 °C) pentru fiecare 100 m altitudine pe intervalul 600 - 2.400 m.
In final, pentru asigurarea parametrului de suma grade - zile necesare confortului termic in gospodarii, cabane, hoteluri etc., a rezultat o crestere cu 250 grade - zile/100 m altitudine, de la cca 4.000 grade - zile pe intervalul 600 - 800 m, pana la 8.000 grade - zile la nivelul superior de locuire (2.200 - 2.400) in Carpatii Meridionali.
Problema incalzirii cu gaze naturale, eoliana, solara etc. a spatiilor meteorologice si a cabanelor din golul montan este deosebit de stringenta pentru crutarea de la defrisare a tufarisurilor de jneapan, asa cum s-a intamplat in apropierea Varfului Omu din masivul Bucegi.
La altitudini mai joase, in etajele molidului, fagului, bradului etc. problema incalzirii locuintelor este mai mult una economica de cheltuiala diferentiata in functie de durata, intensitate si distanta pana la sursele lemnoase normal exploatabile.
Asupra acestor conditii sociale si de habitat ale locuintelor din zona montana sunt necesare studii complexe pe intreg lantul Carpatic, inregistrarea fidela a spatiilor de asezare a stanelor, unele de secole pe acelasi loc, poate fi un indiciu pretios de asezare in perspectiva a unor constructii permanente, fara riscuri prea mari ca pot fi distruse de vitregiile naturii din zona montana.
Orice abatere de la legile muntelui in materie de habitat sunt prompt sanctionate de natura, cu pierderi foarte mari. Una din aceasta a fost alimentarea cu energie electrica a cabanelor din Bucegi, prin stalpi si sarme aeriene, care dupa prima iarna cu chiciura si viscol au fost complet distruse, fiind necesara introducerea alimentarii subterane prin cablu.
La fel s-a intamplat si cu constructiile noi de la Piatra Arsa (2.000 m alt.) din acelasi masiv, ale caror ziduri groase din caramida si tencuiala sau beton au fost macinate de inghet-dezghet si vanturi puternice, fiind necesara inlocuirea lor cu lemn si tabla zincata.
Din aceste nereusite sau altele, se pot trage mai multe invataminte, pentru cei care nesocotesc din ignoranta sau rea credinta conditiile cu totul specifice ale zonei montane.

E. Acordarea unor sanse egale de trai civilizat pentru locuitori
Dintre principiile ecologice care ar trebui sa stea la baza dezvoltarii durabile din zona montana si caracterizarea sintetica cu ajutorul gradientilor (tabelele 1-5) a conditiilor climatice edafice, productivitatea padurilor si a pajistilor, posibilitati de munca si locuire, rezultate economice si alte date a fost posibila conturarea cu aproximatie a cativa parametri de referinta ce exprima gradul de defavorabilitate socio-economica pe niveluri altitudinale, care sa serveasca in continuare ca baza reala de plecare pentru sprijinirea locuitorilor din Carpatii Romaniei (Tabelul 6).
Posibilitatile de lucru in aer liber sunt diminuate cu pana la 35% din timp la 1.400-1.600 m altitudine fata de nivelul de sub 600 m, datorita vremii nefavorabile. La aceasta se adauga si alte dificultati umane legate de climatul aspru al inaltimilor, cu temperaturi mai scazute care necesita hrana si imbracaminte suplimentara, efort mai ridicat pe terenuri cu mari diferente de nivel, pe pante ascendente, la distante mari, presiune atmosferica mai scazuta si alte greutati.
De asemenea nu poate fi neglijata durata mai lunga a stabulatiei la animale, pentru care se asigura furaje, in special fan, in conditii de terenuri adeseori nemecanizabile, pe pante mari, cu precipitatii mai dese si temperaturi mai reduse pentru uscarea ierbii etc., toate acestea, implicand eforturi fizice suplimentare.
Se apreciaza ca nivelul de realizare a productiilor animaliere in gospodariile studiate la peste 1.400 m altitudine ajunge abia la jumatate din productie pe animal, din zone de deal si campie, cu cheltuieli aproape duble pe unitatea de produs.
In vederea atenuarii impactului nefavorabil al conditiilor pedoclimatice de accesibilitate, izolare, subdezvoltare, infrastructura, asupra performantelor productive in aceasta zona este imperios necesara elaborarea unei legislatii montane de protectie socio-economica a locuitorilor si a mediului inconjurator.
In tarile vest-europene, de mai multe decenii se acorda subventii, preturi diferentiate, in functie de altitudine, la produsele agricole si alte facilitati majore.
De exemplu, in Elvetia, pentru fiecare 250 m altitudine in zona montana, acum 30 de ani, confederatia acorda 10% compensatie pentru pretul laptelui de vaca in urma unor studii foarte riguroase efectuate pe altitudine.
Pentru a se realiza un echilibru echitabil intre preturile de achizitie a produselor agricole din zona montana si alte zone mai favorabile pentru agricultura si in tara noastra sunt necesare subventii graduate pe altitudine (Tabelul 7).
Daca luam ca baza preturile produselor realizate la 0 - 600 m altitudine, subventia ar trebui sa creasca cu 10% pentru fiecare 100 m altitudine.
In acest caz, un producator de lapte de vaca dintr-o gospodarie situata la 1.500 m altitudine in Muntii Apuseni, care obtine 2.500 l/cap/an, poate obtine aceeasi eficienta din aceasta activitate ca si un crescator de vaci din Campia Crisurilor, care realizeaza 5.000 l lapte/cap/an in conditii naturale mult mai favorabile, asemanator exemplului cu fermierii elvetieni.
De asemenea sunt necesare compensatii pentru consumul mai ridicat de energie termica si electrica, necesare incalzirii locuintelor, functionarii utilajelor si altele.
Pentru aceasta etapa sunt necesare inlesniri privind achizitionarea la preturi mai reduse a materialelor de constructie, locuinte si adaposturi pentru animale, utilaje agricole, animale de prasila, seminte, etc., pentru a se diminua decalajul existent intre echiparea gospodariilor din zona montana si celelalte zone.
Desi nu se bazeaza pe calcule strict economice, s-a considerat necesara acordarea unor facilitati suplimentare pentru locuitorii zonei montane fata de cei din celelalte zone, cum ar fi reducerile de impozite, taxe, dobanzi pe credite, costuri transport, cote contributii utilitati comune etc., datorita conditiilor mai grele de accesibilitate si aprovizionare, insuficienta mijloacelor de transport si telecomunicatie, distanta fata de diferitele institutii (scoli, magazine, primarii, piete desfacere, dispensare medicale, veterinare etc.) si multe alte dezavantaje.
Acestea sunt doar cateva propuneri preliminare pentru elaborarea legislatiei si a strategiilor de dezvoltare montana, susceptibile de imbunatatire, care s-au conturat pe baza unor gradienti naturali si economici montani, ce urmeaza sa fie grabnic puse in aplicare, inainte ca alte tendinte de abandonare a spatiului montan de catre actualii locuitori sa devina ireversibile.
In procesul de dezvoltare armonioasa a zonelor montane, in concordanta cu cele de deal si campie, gradientii naturali si economici conturati pentru minim 5 regiuni mari din spatiul carpatic romanesc (Carpatii Orientali, partea nordica si cea sudica, Muntii Banatului, Carpatii Meridionali si Muntii Apuseni), pot servi ca date comparative de referinta pentru stabilirea unor subventii, preturi, taxe, compensatii, dobanzi pe credite, impozite, salarizare etc., diferentiate pe altitudine.
Aceste masuri vor asigura in final protectia mediului, a populatiei si a activitatilor umane, cu efecte benefice si durabile pe ansamblul economiei nationale.